Și eu, care așteptam de-atâta timp, timpul

O dimineață în aşteptarea tăcută a trezirii. Un dor plăcut de a fi acolo. Să te scufunzi în confortul blând al formelor frumoase. Şi cât de bine este să te încălzeşti într-un răsărit şi să te răcoreşti într-un apus! Şi viața cântă când înveți să priveşti în lucrurile micuțe şi să apreciezi fără să negi conținutul. Şi înțelegi că frumusețea nu se deschide cu o privire trecătoare. Şi realizezi cum timpul îşi trăieşte viața sa unică, într-o picătură de căldură, într-o picătură de culoare. O frumusețe înmulțită la infinit. Şi tu eşti încadrat în inima unui timp. Şi simți respirația timpului în inima ta. Lasă-te să-ți fie dor de… acum.
Cât de plină ar putea deveni lumea ta! Bogată, luminoasă, completă. Frumusețea descuie atunci când înveți sā râzi cu sufletul. O frumusețe la fel de deasă ca miracolele.
Şi îți pui sufletul într-un cuib de natură. Poate o grădină îmbrăcată cu flori. O simplitate maximă de galben cald şi verde proaspăt. Dimineața, toate culorile vin aici. Şi ce culori are! O mică lume poetică. Un pitoresc de magie şi descântec. O evadare în verde – pentru a savura plăcerile simple.
Te opreşti acolo. Având ceva la fel de frumos ca acest peisaj viu – un spațiu de vise.
Să guşti dulceața unui amestec ingenios, aşa cum îți place ție. Şi asculți. Nu te poți desprinde de acest sunet al culorilor – bucuria festivă a dimineții. Mai ales când spune lucruri atât de dulci! Ce plăcut este să te trezeşti dintr-o noapte dulce şi să visezi în lumina magică a răsăritului şi sub vraja apusului! Nu ai observat niciodată aşa ceva? Şi ziua are gust de… tine. Şi reuşeşti să-ți fixezi momentul tău, în lumea ta, colorată în ritmul tău. Tu cu tine. Ai nevoie de tine acolo. Departe de tot ceea ce este apăsător.
Nu este nimic mai odihnitor decât un peisaj pastelat. Un peisaj ca un vers, plin de o dispoziție veselă. Iată un loc minunat pentru gânduri şi lumea ta interioară. O adresă drăguță, cu un pic din toate. Iar locul are suflet – trăieşte. O privelişte fantastică!
Şi ieşi în grădina care priveşte spre ocean. Şi dimineața stropeşte cu picături de culoare. Scaune de grădină de un galben bogat, plăcut ochiului, undeva pe iarbă. Poate în compania unui copac sădit acolo ca prieten. Pernuțe moi, confortabile, cu un design floral într-o revărsare de culori vibrante – coral, turcoaz strălucitor, culoarea zmeurii, roz pudrat. O masă îmbrăcată cu un şal oriental, cu model interesant. Poate lăsând puțin lemnul expus atmosferei idilice. Câteva fire de muguri delicați, roz şi violet, plini de parfum, conversând într-un vas vintage de ceramică de culoarea piersicii. Un contrast vizibil cu scândura brună a mesei.
Fructe proaspete, delicioase, odihnindu-se într-un coşuleţ țesut din salcie. O cafea delicioasă în care soarele se joacă cu cerul.
Te înfăşori într-un pulover moale, cald, confortabil. Îți decorezi părul cu o eşarfă de culoarea spumei marine. Inspiri. Un aer ce se armonizează perfect cu mirosul dulce al florilor şi aroma de săruri a oceanului. Un început minunat de zi!
Te îndrăgosteşti de linişte! Vrei să te bucuri de ceea ce este, de ceea ce eşti. O evadare într-o frumoasă ecuație de apă, piatră și plantă. Şi vrei să amâni cât mai mult această dragoste caldă a zilei.
Un loc impregnat de o linişte parfumată. Departe de mulțimile ce pot fi copleşitoare. Un sentiment de libertate, care te umple de o fericire greu de explicat.
Te aşezi, te întinzi pe iarbă, visezi. Frumusețe! O contemplare calmă de… aici şi acum. Şi experimentezi un pic de emoție. Intimitate. Şi timpul rămâne suspendat între cer şi ocean. Poți privi la nesfârşit echilibrul. Priveşti cerul – o măreție infinită. Un azur liniştitor, ce tremură deasupra oceanului. Glazură veselă de nori, ca nişte căsuțe de turtă dulce, într-o explozie de bumbac alb, jucăuş şi cârlionțat. Poate un Cupidon care îți face cu ochiul.
Şi restul zilei îl petreci privind oceanul cu dor de mătase şi argint. Doar oceanul şi stâncile. Capturezi emoții. Şi nu te poți imagina fără a fi în aer liber. Îți laşi zâmbetul pe o picătură de rouă ce te surprinde cu o fragilitate puternică. Închizi ochii şi nu îți poți imagina alte lucruri la fel de dulci, de o frumusețe inepuizabilă. Este posibil să îndepărtezi o culoare, fără să rupi armonia?
Sorbi dintr-un pahar cu vin de culoarea rodiei şi zâmbeşti la gândul că totul va fi transferat, de la cer, la… cerneală. Să scrii „suflet”. Pentru ca totul să rămână în timp.
Ai o dorință irezistibilă de a admira mai mult. Un visător cu dor de frumos. Şi realizezi cât de nesemnificative sunt întrebările în fața unei perfecțiuni conturate cu grație. Privirea coboară pe câteva deşertice raze portocalii, cu umbre moi, şi oceanul jucăuş din poala muntelui. Valuri ce se agață de ramurile stâncilor şi apoi se prăbuşesc cu o tăcere absentă.
Un soare topit se revarsă radiant, multicolor, din calmul apusului ce se reflectă în ocean.
Apusul! Cu focul lui ceresc! Un arhitect al formelor şi un artist al culorii. Şi din palma de aur a oceanului poți ghici silueta păsărilor, ca un contur al buzelor.
Poate câțiva delfini jucăuşi? Cerul se schimbă de la roz-portocaliu la albastru-violet.
Poate o lecție de desen tocmai începe? Un spectacol ce izbucnește simplu și spontan, fabulos.
O frumusețe inimitabilă – cuvinte în culoare. Eşti zdruncinat de acest spectacol, întotdeauna diferit. Şi imaginea a rămas. Şi nu uiți acel moment. Şi realizezi că nu poți avea un răspuns, dacă nu înțelegi secretul.
Poate… niciun defect în frumusețe şi timp? Poate… o conexiune solidă în esența ei? Şi atunci, vei vedea cât de mult timp poate să încapă într-o secundă, o clipă, un moment.
Trebuie doar să înțelegi. Trebuie doar să fii. În timp. Colorat, copilăresc, luminos, muzical. Fără să te depăşească, şi nici în urmă să ramână. Să iei ce vrei de la timp. Unde te grăbeşti? Miră-te de frumusețe! Fără timiditate. Fără să te întrebi dacă ai începutul la sfârşitul unei zile. Timpul combină miraculos, îşi face propriile ajustări.