The sweet scent of rebirth

A hungry tremor
after yesterday’s moment runs
aimlessly through today’s moment
The butterfly of living
flies over the grave
to feel the breath lost in the abyss of silence.

Everything flows slowly
through the hourglass of the second stiffened by longing.
The footsteps of gray time –
too early –
bathe
in the invisible tears of my soul
retired in prayer in the fiery cell of life subjected to a new test.

Utopia dies…
New moments rise on her grave,
full of life in the arms
of the spring that smiles at me,
sharing with me from afar

her warm breath and the sweet scent of rebirth.

Parfumul dulce al renașterii

Un freamăt flămând
după clipa de ieri aleargă
bezmetic prin clipa de azi
Fluturii trăirii
îi survolează mormântul
să simtă răsuflarea pierdută în abisul tăcerii.

Totul se scurge lent
prin clepsidra secundei înțepenite de dor.
Pașii timpului –
încărunțit prea devreme –
se scaldă
în lacrimile invizibile ale sufletului meu
retras în rugăciune
în chilia de foc a vieții
supuse unei noi încercări.

Utopia moare…
Pe mormântul ei răsar noi clipe
mustind a viață
în brațele primăverii care îmi zâmbește,
împărțind cu mine de la depărtare

răsuflarea-i caldă și parfumul dulce al renașterii.

sursa foto: sculptor Valentina Mitescu – La Mère Terra, lucrare în argilă, colecție personală