Timpul Bruxelles, Timpul Poeziei – Violeta Bobocea

Violeta Bobocea s-a născut la Buzău în 1967. A debutat în 1996, cu versuri și eseuri în Placebo, de-a lungul timpului, poeziile sale apărând în alte reviste, precum Singular, Lyceum, Evrika, Năzuințe, în antologiile naționale: Iubirea ca o poezie, Muzica sufletului meu, Campionatului european de poezie (organizat în 2019 de editura Liric Graph, care i-a acordat Premiul de excelență), și în antologiile internaționale: Femeia divină (Belgrad), Odyssey International.
Este autor de critică literară – Seninătatea personajelor lui Marin Preda, și coautor al cărții Buzăul între mit și realitate, scrisă împreună cu elevii Colegiului Național „Mihai Eminescu” din Buzău. A publicat șase volume de versuri, cartea-document Menire sacră, proză scurtă – Sunt doar un trecător grăbit, iar, în prezent, colaborează cu multe publicații din țară și din străinătate.

Doar o pasăre-n zbor…

Sunt o pasăre-n zbor,
o frântură de vers,
într-un mic Univers;
dau glas dimineților,
străbat depărtările,
imensitățile cerești;
în drumul spre galaxii
simt nostalgia cerului,
răstălmăcirea lunii,
pământul cum suferă
sub talpa neputinței,
oameni care se răsucesc
în agonie
de dor și suferință;

un bătrân răsucește-n palmă
tristețea globului,
un biet om își poartă povara
pe umeri și-n priviri;
cel înstărit sfințește
galbenu-n pungă și-n gând,
dar fericirea-i scapă
printre degete,
iar copilul din noi caută
inocența visului pierdut;

duc în zbor
lacrimi, incertitudini și dor,
tristețea o adun în cioc
și-o risipesc în cele
patru zări,
bucuria o adun
în grămezi de smarald
și-o împart trecătorilor
în aprigul vânt,
speranța o urc și-o cobor
fără-ncetare
pe ridurile fiecărei dimineți
de primăvară
în care ne ascundem
cu fiecare clipă ce se risipește
în tăcere…

împart, tot împart
dimineți de sidef,
nostalgii din tăceri,
risipiri din abis
într-un veșnic alint,
iar eu mă visez
doar o pasăre-n zbor,
într-un zbor frânt
de noblețea
dimineților
cuminți.

sursa foto: arhivă personală