Zarandina

Bate toaca-n mânăstire,
În Zarand, sub culmea blândă;
Bate toaca în neștire,
Nu ca inima-mi plăpândă

Care cătinel mai bate
De când își pierdu din vlagă,
De când te-am lăsat în spate,
Floare albă, floare dragă,

Ce-asmuțeai în mine viața…
Bate toaca, des și tare,
Până umple dimineața,
Până-n cerul de cleștare…

Zarandină, Zarandină,
Eu te chem dintr-un ponor,
Poate ești sus, pe colină,
Poate ești pe la izvor,

Dar n-auzi, căci toaca bate
Mai decât obștescul ornic
Ce zvâcnește în cetate…
Timpul trece, dar nu spornic,

Căci nu te găsesc nicicum…
Poate prins-ai rădăcină
În alt sat… Și-ntreb pe drum
Tot de blânda-mi Zarandină…

Parcă-ai fi doar o poveste –
Nimenea nu te-a văzutuʹ,
Dară Zarandina este
Sigur pe meleag… Sărutuʹ

Ce tu mi l-ai dat în dar
Și acum mă mai alină…
Bate toaca mult amar,
Zarandină, Zarandină…

sursă foto: pixabay