A hoplite’s heart

I have a hoplite’s heart, I think!
And after clashes that have caused much harm,
It’s longing for a break, a bit of calm,
Yet, the harsh universe is on the brink

Of other wars and I can feel the warning!
I wish I had with me somebody caring,
To shake the hate and dust off me, repairing
My body after cold sweats felt like burning,

Offering me fresh water, a fresh start…
My heart is callous and it never talks,
But just as gold veins sleep in pyrite rocks,
Love might be living deep down in my heart,

Hiding from everyone its golden shades…
My heart’s fast pace follows the army’s brave
March, spreading echoes in my torso’s cave!
It has never been pierced by sharp blades,

Although it’s always rushed into the fight;
But, finally, this heart seems to be willing
To love… Over your land, the sun is spilling
The growing shadow of a true hoplite!

Inimă de hoplit

traducere: Andrei-Paul Corescu

Inima îmi este de hoplit!
După înfruntări care-pe-care,
Caută răgaz și împăcare,
Dar tot universul e cumplit

Și menține sumbrele alerte!
Mult aș vrea să vie o făptură,
Să mă scuture de zgură, ură,
De sudori prea reci sau parcă fierte

Și să-mi dea un strop de apă vie…
Inima mi-e brună și-năsprită,
Dar, cum aur doarme în pirită,
Tot așa, în ea poate să fie

Și iubire, însă adânc ascunsă…
Inima îmi bate-n pas de oaste,
Cu ecou în hruba de sub coaste!
Ea nicicând de lănci n-a fost străpunsă

Și din marș forțat nu s-a oprit,
Dară tainic parcă jinduiește
Să iubească… Soarele-mpânzește
Țara ta cu umbra-mi de hoplit!…

Sursă foto: ilustrație realizată de Alexandru Cristian Săvescu