Tofan Nicoleta, TA232C
Te-ai dus prea repede, fără un cuvânt,
Lăsând în urmă doar tăcere şi vânt,
O lacrimă cade, un gând rătăcit,
Când mă gândesc la tot ce am trăit.
Amintiri ce dor şi inima frântă,
Ecou al glasului tău nu mai cântă.
Zâmbetul tău, acum o umbră în trecut,
În suflet rămâne ca un foc tăcut.
Dar ştiu că în stele tu mă veghezi
Când noaptea se lasă şi somnul visez.
Tofan Nicoleta, TA232C Răutatea e un nor ce umbră aduce, Un spin ce răneşte, pe suflet se duce. E vorbă amară, privire de gheaţă. Ea…
Tofan Nicoleta, TA232C Privirea ta- un far în nopţi târzii, Lumină blândă ce alină orice dor. E caldă şi senină ca o zi, Mereu găsesc…
Nimeni Buze pe buze nu ne-am imprimatFiind “străini” prea dulce ne-am uitatNe aminteam atunci când ne-a fost și bine,Văd multe chipuri, dar… mă gândesc la tine.…
Sub cerul roșu, tăcut se-ntinde zarea,Și vântul șoptește cu glas de amintiri,Apusul îmbrățișează blând cărarea,În tăcerea serii, se sting vechi trăiri. În umbre lungi se-ascund…
Copilărie dulce și sărată,Erai visătoare și minunată.De ce mi-am dorit să cresc?Când și acum încă mai regret, Că aș deveni copil din nou,Dând tot timpul…
Revista TIMPUL – Portal de cultură
„Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!”
Te rog să confirmi că dorești să blochezi acest membru.
You will no longer be able to:
Please note: This action will also remove this member from your connections and send a report to the site admin. Please allow a few minutes for this process to complete.
Răspunsuri