Adio – Andronachi Marius, Gr EE232c
Adio — dar nu-l lua drept hotărâre.
E doar un cuvânt rostit pe jumătate,
ca și cum despărțirea ar fi un zvon
despre noi doi.
Rămâi în mine ca o fotografie
uitată într-un sertar:
nu o caut, dar o găsesc mereu.
Poate că, undeva, într-o lume mai simplă,
încă mergem alături.
Aici însă ne pierdem încet,
fără dramă, fără scenă.
De aceea nu pun punct.
Poate ne mai întâlnim
într-o propoziție viitoare.
Răspunsuri