Eminescu și identitatea națională

Coitan Ion, TA221

,,Eminescu este un Beethoven al graiului românesc”, așa îl descrie Tudor Arghezi într un document cu o însemnătate mare din aceste timpuri. 

Născut la 15 ianuarie 1850 la Ipotești, județul Botoșani, Eminescu a crescut într-un  mediu rural, apropiat de natura pe care o celebrează în numeroase poezii. Legătura profundă pe care o are acest mare poet cu natura pune în vigoare dorința de a  sta mai mult lângă izvor, prin păduri, motivând asta prin poezii ca ,, Fiind băiet,  păduri cutreieram”, sau ,,Revedere” , unde natura devine simbol al eternității și al  frumuseții nealterate. 

În poeziile sale Mihai Eminescu glorifică peisajele românești, tradițiile, folclorul și  istoria, oferind cititorului o imagine idealizată a României. Poezii precum „Ce-ți  doresc eu ție, dulce Românie” sunt manifeste lirice care exprimă speranța poetului  pentru o țară puternică și prosperă, respectată printre națiunile lumii. În această poezie Eminescu evidențiază mândria națională, îndemnând la unitate și la afirmarea valorilor  românești. Opera sa, fie că este vorba despre poezie sau publicistică, reflectă valorile, aspirațiile și suferințele poporului român. Prin creația sa Eminescu a reușit să exprime  esența spiritului național, devenind un simbol al unității, al rezistenței culturale și al  dragostei de patrie. 

Publicistica lui Mihai Eminescu completează imaginea poetului ca apărător al  identității naționale. În articolele sale publicate în ziarul Timpul Eminescu a criticat  corupția, influențele externe nefaste și lipsa de coeziune politică, aspecte care, în  opinia sa, afectau profund dezvoltarea României. El a pledat pentru o Românie autentică, construită pe valori morale și culturale proprii, și nu pe modele importate, adesea inadecvate. 

„Pe câtă vreme Basarabia este în mâinile noastre, Rusia nu va putea cuceri Orientul.  Căci, după cât dăm noi cu socoteala din ciudatele teorii ale frontierelor naturale, ale  barierelor ostile de învins și ale victoriilor reputate la Cahul și Ismail, cam asta este  intenția puternicului nostru vecin. Drepturile noastre asupra întregii Basarabii sunt prea vechi și prea bine întemeiate, pentru a ni se vorbi cu umbra de cuvânt de onoarea Rusiei care nici nu se megieșa cu noi. Basarabia întreagă ni se cuvine, căci e pământ drept al nostru și cucerit cu plugul, apărat cu arma a fost de la începutul veacului al patrusprezecelea încă și până în veacul al nouăsprezecelea.” 

Eminescu a fost profund preocupat de trecutul glorios al poporului român. În poezii  precum „Scrisoarea III”, el evocă figura eroică a lui Mircea cel Bătrân, un simbol al  demnității și al rezistenței împotriva amenințărilor străine. Prin astfel de creații, poetul subliniază legătura indisolubilă dintre istorie și identitatea națională. Eminescu credea cu tărie că memoria trecutului este esențială pentru construirea unui viitor național  solid. 

Aș vrea să conchid cu ideea de a confirma cuvintele lui Emil Cioran:  ,,Eminescu (…) a fost şi rămâne cea mai copleşitoare mărturie despre forma inegalabilă  pe care o poate atinge geniul creator românesc, atunci când se alimentează din  adâncimile fertile şi insondabile ale unui fond autentic”.