Liviu Romaniuc

Iubita
Mă uit la ea și îmi zâmbește,
Încet din ochi ea îmi clipește.
Și sper să fie adevărat
Acel zâmbet minunat.
Mă jenez când mă salută,
Mă simt pe un moment o plută
Ce alunecă pe valuri
Și totuși poposind la maluri.
E drăguță, ce pot spune?
Ca ea nu e alta-n lume,
Are privirea sclipitoare
Ce mă lasă fără suflare.
M-am străduit să-i fiu pe plac,
Fericită să o fac.
Ceva m-a încurcat, dar ce?
Nu știu, habar nu am, dar va trece.
Răspunsuri