Tofan Nicoleta, TA232C
Privirea ta- un far în nopţi târzii,
Lumină blândă ce alină orice dor.
E caldă şi senină ca o zi,
Mereu găsesc în ea iubire, ajutor.
E glasul tău tăcut, din ochi curat,
O mângâiere fără de cuvinte.
Mă învăluie cu drag şi neîncetat
Mă leagă în amintiri adânci şi sfinte.
Privirea ta e cerul meu senin,
O floare ce răsare în dimineaţă.
Şi oricât drumurile ne vor despărţi,
Ea îmi aduce în suflet bunătate, viaţă.
Mama, ești floare-n grădină Cu glas blând ce-alină, orice durere, Privirea ta caldă, mereu senină Îmi umple sufletul de mângâiere. Pe frunte îmi pui sărutări…
Astăzi, mama mea iubită, Floare-ți dăruiesc cu dor, Pentru tot ce mi-ai oferit Și iubirea-ți mult cu foc. Ești lumina dimineții, Steaua mea din nopți…
La mulți ani, femeie dragă, Cu zâmbetul tău ce ne leagă, Ești rază de lumină curată, O floare rară, neprețuită, adorată. Mâinile tale dau…
E ziua ta, femeie blândă, Cu suflet cald și dor tăcut, Ce luminezi și stai la pândă Să-alini durerea unui lut. E ziua ta, mamă…
Într-o lume pictată cu raze de soare, Unde florile șoptesc povești de culoare, Ești tu, BUNICA – un cântec divin, Un vers de lumină, un…
Revista TIMPUL – Portal de cultură
„Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!”
Te rog să confirmi că dorești să blochezi acest membru.
You will no longer be able to:
Please note: This action will also remove this member from your connections and send a report to the site admin. Please allow a few minutes for this process to complete.
Răspunsuri