Monologul Evei
Mi-am îngropat sufletul
în stânca de sare,
suflet chinuit de emoții străine
în stînca ce a fost lac sărat
în care mi-am botezat
suferințele de femeie
deschizândumi-se poarta spre păcat
m-am născut o altă Eva
Eva zilei de azi.
Articole asemănătoare
Comoara din om – Vrăjitoru Tamara, TAC 241B
În suflet, omul poartă o comoarăCe nu se vinde-n aur sau argint:E cinstea lui, lumina care zboarăPrin fapta bună, gândul neclintit. Cu dragoste se naște…
Dincolo de tăcere de Cristea Patricia, TAC232C
Vocea mea nu e doar șoaptă,Nici doar sunet risipit în vânt,Ea poartă amintiri curate,Rădăcini de suflet și cuvânt. Dincolo de vorbe goale,Dincolo de ziduri reci,Ne…
Omagiu Mamei – Cernolevschi Marin, gr. ET221
MĂMĂ, ești darul cel mai sfânt, Ești primul zâmbet, primul cuvânt. Cu mâini blânde și suflet curat, Mi-ai fost mereu adăpost și palat. Din nopți…
Eminescu, dor de stele
de Renchez Laurențiu , grupa EE241B Pe o margine de lume, sub un cer înalt și clar Eminescu stă de veghe ca un suflet solitar. Scrie…
Rădăcini și idealuri de Redica Arianna, TAC 232C
Vocea mea tresare în vânt,Cu adevăr și cu avântNe poartă- n zbor spre demnitate,Curaj, iubire, libertate.Dincolo de cuvânt rămâneUn dor de neam ce nu se…
Răspunsuri