*** o mână se apropie de tine pe nesimţite şi tresari tu ai iubit lucrurile palpabile altele te-ar fi speriat acum ce fericire să arunci un pumn de cuie între umerii crucii şi totul să-ţi pară schimbat când eu plâng tu plângi el plânge ce motivaţie mai are victoria? şi împotriva cui cântă greierii? uneori îţi aminteşti eroarea - şarpele casei viclenia celui ce ştie că se va naşte rege apoi vine noaptea şi luna se tulbură ca vinul îndoit cu apă un vis cu fluturi aşezaţi pe râu sau o vrajă neînţeleasă a minţii e totul şi iarăşi degetele alcătuiesc o formă ciudată un gol perceptibil deasupra ta într-o sublimă disperare ochii păsării simulează înecul
*** să fie poezia o defulare a spiritului înaintea morţii? scriu o pasăre doarme pe grindă îi simt umbra grea pe faţă ce nevoie are ea de visele mele? sunt singur chiar înainte de a mă naşte am văzut o cârtiţă fugind dintre foile albe - memoria celui care pleacă uitând să închidă fereastra dinspre râu râsul în oglindă umila terapie ce-mi mai rămâne cînd tu mă părăseşti ca pe un sânge străin dintre toate pedepsele am ales să te uit ceva modern şi fără vărsare de sânge caut şi plâng ca un rege umilit după o aspră victorie în câmpul de mure
*** cât de nebun trebuie să fii să îţi aştepţi moartea şi cât de fericit să o primeşti având în faţă hârtia albă plaja pe care lunecă oasele lungi ale femeilor cineva şopteşte întruna a fi a fi a fi a fi a fi a fi a fi asemenea unor baloane de săpun tu degeaba încerci să–l convingi că în spatele crucii se ţine un bal că vine sfârşitul şi nimeni nu îşi descoperă faţa se face linişte deschizi fereastra - o gură de aer în vidul acesta ca un copil rătăcit într-o gară - arunci câţiva bănuţi în căruciorul paraliticului el e împins din spate însă tot speră că va cuceri odată lumea cu propriile-i mâini şi o va strânge la piept priveşti peste ape o pereche de câini înghesuie luna te sperii închizi fereastra doamne cât de nebun trebuie să fii…
Răspunsuri