,,Gând către Grigore Vieru”

Cărpineni, Hîncești

29 ianuarie, 2022

                                                                 Stimate domnule Grigore Vieru,

Vă scriu aceste rânduri, frământată de gândul că ați fost unul dintre cei mai nefericiți copii ai Basarabiei. Mereu vă am în amintiri ca un om cu suflet deschis și cu ochii plini de vise.

Fiind mică, mă plimbam haotic printre rânduri, trăind într-un miraj creat de personaje și desene, fără a mă lăsa prinsă de adevărata profunzime și valoare a cuvântului, dar totuși am prins o horă cu literele ghidușe și voioase, care mă ajutau să descopăr arta scrisului și a cititului, Doamne, câte emoții mă copleșesc și acum la dulcea amintire când am citit primul cuvânt, apoi încă unul și încă unul, ca o albinuță ce culegea nectarul dulce- dulce, rând pe rând, din ,,Albinuța”. De fapt, această carte a fost puntea mea de trecere într-o lume în care mă așteptau multe lucruri uluitoare.

Fiind deja mai măricică, aleg să trăiesc și să devin și eu la rândul meu o poezie tainică, neînțeleasă de nimeni și parcă cunoscută de toți. Știți, la început, citind despre mama dumneavoastră, nu simțeam necesitatea de a prețui momentul și clipa, însă, văzând cum trece timpul nebun în vâltoarea pandemiei, cum pierdem oamenii dragi, am înțeles că nimic mai sfânt ca mama nu există. Ea este icoana noastră la care trebuie să ne rugăm deoarece doar ea ne motivează să fim mai buni și să ne purificăm sufletul.

Dacă tot vorbeam de limba maternă și de țara noastră, de noi ca identitate, până a vă cunoaște opera, eram sigură de faptul că țara și huma nu sunt  altceva decât locul în care ne aflăm în prezent. Eram sigură că în această viață suntem doar niște pasageri nevoiți să călătorim continuu, dar, citind opera dumneavoastră, am înțeles că, odată ce nu ne aflăm în Basarabia, noi nu mai existăm, noi devenim o masă migratoare, călătoare prin lume, străină pentru toți, străină pentru noi înșine.

Este o binecuvântare să vă descopăr opera din noi ipostaze, din noi retrospective odată cu înaintarea în vârstă, deoarece poezia etalează frumosul, un alt frumos al fiecărui an.

Ziceam anterior că sunteți un copil nefericit al Basarabiei, la fel ca mine și știți de ce? Fiindcă am fost înstrăinați de frații noștri și ani de zile supuși să credem într-un adevăr fals, într-un adevăr al lor, într-un adevăr străin. Deși nu pot promite că voi reuși să unesc drumurile dezbinate de ani, astfel ca să mergem iarăși pe același drum, cel puțin voi încerca, voi insista să termin ceea ce nu ați reușit să faceți, dar ați visat trăind…

Cu profund respect,

Colța Teoctista,

LT.,,Ștefan Holban”

cl. a X-a

o elevă cu multe vise

și speranțe în suflet…..