Dracula – creație engleză, Țepeș – domnitor transilvănean

Am auzit despre el din cărți de istorie, din filme sau povestiri, totuși, ar fi momentul să anulam identificarea acestui personaj istoric cu unul literar.

I Ce înseamnă ,,Dracula”?

Vlad Țepeș a moștenit numele Dracula de la tatăl său, Vlad al II-lea, Dracul, membru al Ordinului Dragonului, înființat la începutul secolului al XV-lea de regele ungar Sigismund de Luxemburg pentru lupta de apărare a creștinătății și în special împotriva expansiunii otomane. „La naştere Vlad Tepeş era fiul unui pribeag, al unui pretendent la tronul Ţării Româneşti ca multi alţii. Curând însă, tânărul vlastar va fi cocon domnesc, după ce s-a aflat că tatăl său s-a întors de la Nurenberg, de la curtea lui Sigismund de Luxemburg, cu investitura de domn, dar şi de cavaler al Ordinului Dragonului”, relata istoricul Ion Minca.

II Cruzimea și obsesiile lui Țepeș- renume de personaj nemilos

Atunci când îți ai dușmanii mereu la poartă, nu prea ai timp să faci oamenii să te iubească, cel puțin asta ne explica Machiavelli.

Într-adevăr, intențiile principale ale lui Țepeș erau, în momentul respectiv, de a solidifica economia țării, apărarea ei și întărirea puterii sale politice. A poruncit construirea unor noi sate pentru țărani cu scopul măririi producției agricole, astfel protejând țara de risc extern prin limitarea activității negustorilor străini în câteva orașe-târguri.

Totuși, convingerea că boierii au stat în spatele crizelor economice și de producție a cauzat începutul unui șir de pedepse capitale renumite prin cruzime excepțională. Putem, astfel, doar să dezbatem asupra argumentului suprem- ,,scopurile scuză mijloacele”.

Potrivit unor istorici, aproximativ 40.000 de oameni au murit la ordinul lui, 20.000 dintre care fiind otomani.

„Era un tiran neîndurător faţă de ghiauri. Cruzimea lui era atât de mare, încât dacă un om dintr-un sat săvârşea vreo nelegiuire, îi trăgea în ţeapă pe toţi locuitorii acelui sat, bărbaţi, femei şi copii la un loc. În faţa cetăţii de lemn unde îşi avea reşedinţa, el a pus, pe o lungime de şase mile, să i se împletească două rânduri de garduri, pe lângă care a pus mărăcini, spunând că îşi face o grădină. Apoi a umplut locul dintre cele două garduri cu unguri, moldoveni şi valahi traşi în ţeapă. În afară de aceasta, împrejurimile cetăţii fiind împădurite, de fiecare cracă atârnau nenumăraţi oameni spânzuraţi şi poruncise că oricine va lua jos pe unul dintre spânzuraţi să fie spânzurat în locul aceluia”, scria Tursun Bei în opera „Cronici turceşti privind Ţările Române”.

III ,,Distrugerea” imaginii lui Vlad Țepeș

Vlad și-a pierdut progresiv numele și prenumele, el devenind un monstru pur și simplu numit Dracula: răul care bea sângele dușmanului său.

În lumea vorbitoare de limba germană, „Povestirile germane”, tipărite masiv și pe scară largă, au devenit un fel de best-seller din timpul lor, după ce cea mai faimoasa dintre ele, „Povestea unui nebun însetat de sânge numit Dracula a Țării Românești”, a fost interpretată în 1463 la Curtea lui Frederic al III-lea, împărat roman. La scurt timp după aceasta, a apărut „Povestiri despre Dracula Voievod” , care conținea 19 anecdote constituite dintr-o compilație de diverse texte și poezii. Toate aceste texte completează cu detalii ilustrative atrocitățile extraordinare și satanice realizate, aparent, de Vlad.

IV Apariția personajului mitico-literar ,,Dracula”

Nu uităm perioada de desfășurare a evenimentelor- Evul Mediu. Despre această perioadă s-au răspândit de-a lungul timpului numeroase mituri și preconcepții, astfel încât astăzi nici nu mai știm ce este adevăr sau legendă.

Totodată, la acea vreme, Europa era puternic caracterizată de fanatisme religioase, începând cu celebra Inchiziţie, continuând cu lupta cu vrăjitorii și vampirii,  sau cu situația politică din Italia (condusă cu forța de familia Borgia). De aici și interesul sporit al europenilor pentru exemple ilustrative pline de cruzime și de sânge. Scriitorul irlandez Bram Stoker a scris romanul „Dracula” bazându-se pe o serie de acțiuni care s-au petrecut în Transilvania și Anglia secolului al XIX-lea. Acesta nu a fost inspirat numai de activitatea lui Vlad , însă și de faptul că Țepeș a fost în prealabil descris de cronicari ca un monstru (amator de cruzimi), ceea ce l-a ajutat pe Stoker să își creioneze personajul „Dracula”, un vampir ce bea sânge de om bucurându-se de suferința celui din urmă.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *