Marcela Veveriță: Nu încetați niciodată să scrieți dacă o faceți din plăcere

       Într-o lume efervescentă, aflată în plină transformare, s-ar părea că nu mai avem timp de poezie și că tindem să o punem pe un raft inferior al priorităților noastre, mai ales atunci când ne dedicăm timpul științelor exacte. Marcela Veveriță demonstrează contrariul. Pentru ea, poezia și pragmatismul studiului economic nu se exclud reciproc, ci pot ființa deopotrivă în arealul desăvârșirii ca om. În momentul de faţă, tânăra studiază la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor din Iași, dar rămâne fidelă primei sale iubiri– poezia, căreia i se închină cu tot sufletul. Pasiunea pentru versuri i-a adus până acum două realizări importante: premiul Festivalului Internațional de poezie ,,Nichita Stănescu”  și premiul Naţional de recitări „Poemele Clarei”. Pe viitor, Marcela își propune să publice primul său volum de poezie.

• Trăiești între două lumi: una a poeziei, alta a afacerilor. În care dintre cele două te simți mai confortabil?
• Eu aș spune că sunt foarte multe lumi în care se teleportează un om de-a lungul vieții și nu contează cum o face: fizic sau imaginar. E bine să ne perfecționăm abilitățile pe care le posedăm în diferite domenii sau chiar să ne formăm altele noi, alegând într-un final ceea ce ne place să facem cel mai mult și respectiv să ne dezvoltăm în acea direcție. Orice subiect legat de artă mă face să mă simt ca acasă, fie că e vorba de poezie, fie de pictură, teatru, dans sau orice altă formă. La moment, am inspirație pentru a scrie poezie, iar pe viitor mi-aș dori ca versurile mele să fie acompaniate de muzică. Ce ține de Economie, a fost o alegere pe ultima sută de metri, dar nu regret deloc. Această întâmplare a adus cu sine multe experiențe frumoase, posibilități de voluntariat și de angajare, dar și mulți oameni de la care am ce învăța. E un domeniu actual care merită studiat și nu exclud faptul că mai târziu poate să-mi apară o idee de afacere care să le îmbine pe amândouă: arta și economia.

• Cum s-a născut dragostea pentru poezie și cine te susține în activitatea poetică?
• Cred că la început nu realizam că am o pasiune pentru poezie, mai ales că eram destul de mică. A fost mai degrabă un refugiu pentru mine care mă ajuta să așez realitatea, uneori dură, pe foaie și să ies din stările mai triste, fiind o copilă care nu a avut părinții mereu aproape de ea. Astfel, primele poezii au fost dedicate lor și, probabil, dacă le-aș reciti acum, aș resimți același dor de părinți și speranța că îi voi revedea cât mai curând acasă. Ei sunt primii care mă încurajează în tot ce fac și pentru asta le mulțumesc mult, dar există și prieteni sau chiar oameni mai puțin cunoscuți care mă susțin constant și îmi apreciază versurile, iar asta mă bucură nespus.

• Pe pagina ta de Facebook ai multe fotografii artistice realizate în natură. Ce rol joacă aceasta în viața ta?
• Pentru mine, natura este indispensabilă. Zic asta, deoarece acolo e locul perfect pentru a-ți reîncărca bateriile, departe de rutina zilnică. Acolo te simți mai viu, iar timpul parcă nici nu mai contează. Totul se oprește în loc atâta vreme cât stai de vorbă cu natura.

• Care sunt versurile preferate scrise de tine și de ce?
• ,,Oare nu e prea grăbit timpul

      Când vrem să spunem tot ce e în gând

      Sau să ne împlinim visul

      Ce demult în minte a-ncolțit?

      Încercați să spuneți tot ce-aveți în suflet,

      Chiar și ceea ce de mult e uitat,

      Timpul e prea grăbit ca să spunem:

      ,,Mai este timp, se poate de-așteptat.”

          Sunt niște strofe din cea mai lungă poezie a mea pe care am scris-o la cincisprezece ani, dar în care mă regăsesc     mereu ca și mulți alții. Din acest motiv, le port mereu în suflet și asta mă ajută să am curajul de a-mi îndeplini visurile     și să am o discuție liberă cu mine însămi, să fiu sinceră în primul rând cu mine, apoi cu oamenii din jur și să le fiu de     folos atunci când au nevoie. Nu trebuie să uităm că oamenii nu sunt veșnici, iar orice contribuție pe care o avem în      viața cuiva, nu poate trece neobservată.

• Ce scriitor te inspiră în activitatea poetică?
• Bineînțeles, sunt mulți scriitori care au devenit în timp valori importante ale literaturii. Totuși, când e vorba de a scrie ceva, parcă vine totul de la sine. Nu știu dacă mă inspir neapărat de la cineva, încerc să scriu propriile gânduri și să îmi formez propriul stil. Din literatura românească, l-aș remarca pe Adrian Păunescu. Cel mai mult rezonez cu felul lui de a scrie și cu temele abordate care sunt mereu actuale.

• „Eu, poate, n-o să trec mult timp pe-acasă, mamă,/ Dar mă întorc așa cum știi c-o fac mereu,/ Acum sunt timpuri grele, dar mie nu mi-e teamă,/ Căci știu că într-o zi voi fi la pieptul tău”. Ce te-a determinat să scrii cu atâta emoție despre mama?
• Am o legătură specială cu mama, ea fiind prietena cea mai bună care mă ajută necondiționat.

              Versurile lui G. Vieru descriu atât de frumos rolul ei în viața noastră. Ele ne fac să ne gândim la cât de important       este să o prețuim și la cât de norocoși sunt cei ce se pot bucura de un așa om de suflet. Astfel, nici în poeziile mele nu        lipsește motivul mamei, acesta fiind unul des întâlnit.

• În afară de motivul mamei care reprezintă un punct important al universului tău, ce altceva te face să scrii cu aceeași pasiune?
• De multe ori, inspirația poate veni fără ca să te aștepți. Respectiv, mulți oameni, poate chiar necunoscuți mie și pe care i-am văzut trecând pe stradă, îmi pot trezi emoții pe care le exprim în versuri. Orice om sau loc e capabil să te inspire dacă te-a marcat prin dăruirea unei scântei. De obicei, sunt inspirată de experiențele pe care le trăiesc.

• „Ne-am prefăcut că facem o poveste/ Și că iubirea este doar o dată,/ Dar, poate că așa și este/ Cât despre noi – nu vom afla vreodată.”, scrii într-una din poeziile tale. Ce înseamnă iubirea pentru Marcela Veveriță?
• Probabil, nu există o formulă anume pentru a descifra noțiunea de iubire. Însă, la sigur e un sentiment frumos care după părerea mea cere trei ingrediente esențiale: dăruire, maturitate și acceptare. E important să știm cum să jonglăm cu ele și cât de mult să le adăugăm în relațiile cu diferiți oameni din viața noastră. Iubirea este și trebuie să fie relativă, dar și reciprocă.

• Ce planuri de viitor ai în acest domeniu?
• Îmi doresc mult să public o carte, dar cred că voi încerca să fac și ceva legat de muzică, după cum am mai spus. De asemenea, vreau să organizez serate de poezie, muzică și socializare, astfel încât oamenii să se cunoască prin intermediul artei.

• La final, te rog să le transmiți un mesaj iubitorilor de poezie și cititorilor publicației noastre.
• Nu încetați niciodată să scrieți dacă o faceți din plăcere. Chiar dacă unii nu vă pot înțelege versurile sau nu sunt de acord cu ele, nu uitați că poezia totuși unește suflete și mereu se vor găsi oameni care vor simți ceea ce ați dorit să transmiteți. Nu vă lăsați descurajați de cineva care nu crede în succesul vostru. Înconjurați-vă de cei plini de viață de la care aveți ce învăța. Luptați și munciți pentru ceea ce vă doriți, beneficiați de orice posibilitate care vă pare atractivă, trăiți noi experiențe și, după cum a spus odată actorul Anatol Durbală: ,,Mușcați din viață ca dintr-un măr!”

Pentru a citi mai multe poezii scrise de Marcela Veveriță, accesați următorul link: https://www.facebook.com/GandurileVeveritei

Autor: Vlada Tomescu