Interviu cu actrița Mariana Chisnicean despre filmul „Abis”

Dragă Mariana, de curând a avut loc premiera filmului „Abis”. Este un proiect intens în care ai un rol central. Pe lângă interpretare, ai avut și alte implicări în procesul de creare a acestei producții?

Mi-a plăcut această experiență, mi-a plăcut să o joc pe Aida. Acest rol emoționant m-a provocat și m-a ajutat să cresc. Dar, pe lângă interpretarea rolului central, m-am implicat și în partea vizuală a filmului „Abis”, costumele actorilor, make-up-ul, inclusiv efectele pentru scenele cu răni. De asemenea, am fost și unul dintre producători.

Cum a luat naștere acest proiect? De unde a pornit ideea filmului?

Scenariul pentru „Abis” a fost scris de soțul meu, Maxim Chisnicean, regizorul și producătorul filmului, împreună cu Anatol Bahov. Ideea a apărut în 2020, iar scenariul a crescut în timp, inspirat din alte filme, trăiri, ajungând, după aproape șase ani, la forma de astăzi. În 2022, a fost selectat de CNC pentru un curs de Script Editing, unde a fost perfecționat.

În „Abis”, o interpretezi pe Aida, o femeie care își pierde mama într-un accident provocat de iubitul ei (cel puțin așa ni se lasă să credem la începutul filmului) și care trăiește ca un acrobat, încercând să-și păstreze echilibrul între furie și iubire. Cum ți-ai construit acest personaj și cum ți-ai găsit echilibrul emoțional în timpul filmărilor?

Aida este un personaj construit din contraste, visătoare și iubită la început, apoi rece și închisă în sine după pierderea părinților și condamnarea iubitului, dar care păstrează o iubire profundă pentru copilul ei. Pentru a construi a doua stare a Aidei, m-am închis în mine și am renunțat la lucrurile care îmi aduceau bucurie. Filmările au avut loc atât în munții României, în satul Peștera, cât și în Republica Moldova. Au fost intense și uneori foarte dificile.

Ce ai descoperit despre tine lucrând la acest rol? A rămas ceva din Aida cu tine după încheierea filmărilor?

Acest rol mi-a arătat cât de puternice sunt femeile. O parte din Aida a rămas în mine și încă mă detașez de ea. Filmările au fost solicitante emoțional.

Care a fost cea mai dificilă scenă pentru tine și de ce? A existat un moment care te-a afectat emoțional mai mult decât te așteptai?

Cea mai dificilă scenă a fost când am fost lovită în motel de David. A fost atât de intensă, încât am avut după filmare un atac de panică. Am trăit scena cu adevărat și m-a afectat emoțional mai mult decât mă așteptam.

Relația dintre personaje este foarte importantă în acest film. Cum a fost colaborarea cu Cătălin Ungureanu și Ion Dutca? A fost o chimie care a venit natural sau s-a construit în timp?

Relația cu actorii s-a construit firesc. Cu Cătălin Ungureanu (Damian), jocul a venit natural, iar cu Ion Dutcă am avut scene dure și încărcate emoțional, inclusiv una în care m-a lovit ca parte din scenă. Momentele acestea au fost dificile, dar au adus multă autenticitate filmului.

Te-ai apropiat din timp de fetița care joacă rolul fiicei tale sau conexiunea dintre voi s-a format spontan pe platoul de filmare?

Cu fetița din film, Mia-Maria Țurcan (Mila), ne cunoaștem de mult timp, așa că legătura dintre noi a fost una naturală. Conexiunea mamă-fiică s-a simțit cu adevărat pe platoul de filmare.

Care a fost atmosfera pe platou? Au existat momente de tensiune sau divergențe în echipă și, dacă da, cum le-ați gestionat?

Pe platou a fost o atmosferă bună, cu muncă și sprijin între colegi. Este firesc să existe și momente de tensiune într-un proiect atât de intens, dar nu le-am simțit ca pe ceva care să mă afecteze.

Filmul atinge teme sensibile: vină, iertare, trecutul care revine. Cum ai vrea că publicul din Republica Moldova să îl privească, prin ce cheie?

Aș vrea ca publicul să privească filmul cu empatie, să înțeleagă lupta fiecărui personaj și să simtă că iertarea și alegerile noastre contează mult.

Ce speri să rămână cu spectatorii după ce ies din sala de cinema?

Mi-aș dori ca spectatorii să plece din sală cu emoție și să păstreze filmul în gând.

Privind mai larg, cum vezi evoluția cinematografiei din Republica Moldova în ultimii ani? Simți că există tot mai mult spațiu pentru povești autentice, locale?

Cred că cinematografia din Republica Moldova evoluează frumos, cu povești noi și actori talentați. Poate lipsesc resursele financiare, pentru că filmul cere investiții mari de timp și bani, dar poveștile există și merită spuse.

Din perspectiva ta, ce lipsește cel mai mult industriei cinematografice de la noi în acest moment?

Cred că este important să învățăm publicul să acorde mai multă atenție filmului moldovenesc. Pentru că aici filmele se fac cu suflet. Nu banii sunt scopul principal, cel puțin acum, ci dorința de a crea și de a transmite ceva autentic.

Și, în final, revenind la film, de ce ar trebui publicul să vină să vadă filmul „Abis”?

Publicul trebuie să vadă filmul „Abis” pentru povestea care o spune și emoțiile pe care le transmite.