LECTURĂ PLĂCUTĂ!
Atelierul naşte nu doar talente, dar şi impresii plăcute după frecventarea sa.
Norii inspiraţiei şi-au extins ploile peste capurile autorilor și au uimit, deopotrivă, ascultătorii poeţilor. Poeziile se mişcă precum virușii în atmosferă, pătrund prin căile respirătorii, te lasă cu gura deschisă şi ochii dilataţi ca după o noapte nedormită.
Las, mai jos, rezultatul atelierului „Vlad Ioviță” de sâmbăta trecută:
Sergiu STATI
xxx
ne jucăm
cu ceașca de cafea
cu pachetul de țigări
gol
ne înțelegem din priviri
doar prin zgomotul vocalelor
tricoul
pe asfalt
îți sărută pașii
Maria IVANOV
xxx
Tata trăiește în continuare
la sat
Tatei nu i-a plăcut nicicând
orașul
el încerca mereu
să mă facă să iubesc
în aceeași măsura
vaca, porcul, găina…
Tata trăiește în continuare
la sat
Eu? Eu m-am mutat
la capitală
dar și aici
în fiecare zi
mă trezesc la ora șase
e ora la care
vacile se adună pe toloacă
Iraida DARMANCEV
*
aerul care intră în
mine îmi
amintește de ceva la fel
de rece
sau de ziua în care lucrurile
mele
n-au mai fost ale mele
ca și mama
Iraida DARMANCEV
*
glodul acela aproape
invizibil
a fost jucăria mea preferată
jucăria care nu mi-a
aparținut
niciodată ca un calorifer
doar
pentru
cine ajunge primul
nu știu cine-ar fi mai înfometat
acum el ori
primitiva care mergea la vânătoare
cu o suliță deasupra capului
pentru un calorifer
sub 0 grade
cu tine m-aș fi înțeles
cum te-ai
înțelege cu
un perete murdărit de
var numai de ochii
lumii
cânt pe străzi să știe și
troleul 9 că
ne-am despărțit din cauza
prietenilor tăi care te-au
ras
te-au ras
ca pe o barbă prea deasă
mâncând doar ca să
înțeleg că
ai fost aproape de mine
ca barba de carnea
ta
cineva din interior strigă tare
în urechile mele ei
sapă
în
tine precum într-o fântână
!naivo
Iraida a trimis Azi la 20:54
Theodor FUSU
xxx
A venit timpul să-mi uit tatăl
Cum a vrut și el să ne uite
Când aveam doar 5 ani
Am să te părăsesc tată
Aștept ca lanul de grâu să fie cosit
Până la urmă
Tată hai să strângem grâul împeună
Tată îți mai dau o șansă.
Copil
Vitalii ȘEGA
China
Copilăria trecea precum trenul în viteză
între cucoşi şi nisiparniţă
în nisiparniţă căutam China
mereu ne imaginam că e la fund de groapă,
iar cucoşii pe zi ce trece deveneau tot mai lenţi,
sau noi am cescut
ne săturasem să-i prindem
şi am trecut la prins fete,
credeţi-mă, mult mai interesant.
De China mi-am amintit când am mai crescut,
în odaia închiriată
pe perete
un panou
atingeam Marele Zid Chinezesc cu palma,
la fel de era rece
şi distant
la margine de lopăţică în nisiparniţă
China părea la îndemâna mea.
Răspunsuri