Un biscuit, ceai şi poezie produc o sâmbătă perfectă 2

În articolul precedent, am descris contextul artistic al Atelierului Vlad Ioviță și starea creativă în care ne-a indus Antologia „Paşii Taţilor Noştri”, realizată de Virgil Botnaru şi Daniela Botnaru,  iar în acesta, ne-am propus să vă prezentăm poeziile scrise de cei care au participat la Atelier, fiind profund inspirați de textele din cartea sus-numită, după cum urmează:

xxx/ Natalia PÂNTEA

Ioana a adus un album de fotografii la școală

Sunt curioasă. Vreau să mă uit.

E blondă,are ochi albaștri și părul des cârlionțat

Are un ghiozdan mare în spate, iar tatăl ei o ține de mână

În altă fotografie tatăl ei o ține în brațe,

iar la spate ascunde „Povești nemuritoare” de Frații Grim

Eu n-am nici o fotografie împreună cu tata…

Ursul/ Vitalie Şega

mă trezeam

Tata mânca al doilea dejun

mă numea urs somnoros

cu stânga îmi ciufulea părul

cu dreapta ridica degetul arătător

Eu la vremea ta…

Apa rece îmi alunga visele

trăgeam un scaun sub mine şi îl făceam mai greu

aşezându-mi fundul pe el,

ceream ce avea tata în farfurie

caş şi unt,

el deja îşi scărpina obrajii a plăcere,

Eu la vremea ta…

Dizolvam dinţii, caşul şi plăcerea de a fi la o masă cu el,

mă simţeam bărbat,

el nu mă întreba, dar eu îi povesteam cu gura plină, ce

teme ne-o dat pe acasă,

el se scobea printre dinţi, obicei deprins încă din armată şi

plasa mâna cu unghiile negre, ce

nici săpunul nu le spăla pe umăr,

zicând

Eu la vremea ta număram păpuşoi în loc de matematică

spuneam poveşti viţeului, dar nu profesoarei

şi fugeam la Maria să-i promit că o iau de nevastă chiar mâine,

însă mâine n-a venit

a venit ursul.

xxx/Ludmila ȚURCANU

e întuneric

și se

aude muzică proastă

sau

nu se aude nimic

un râs fals

Pink Floyd

și Rammstein

amestecate cu o manea veche

și asta în timp ce

mă plimb pe stradă de mână cu

tine

UN AVION DE HÂRTIE/ Natalia PÂNTEA

aveam cinci ani și tata mă învăța să fac avioane de hârtie.

Eu mă uitam în sus, iar tata îmi spunea:

„Uite, cât de departe se duce…”

Zece ani mai târziu

tata a murit.

iar azi

când mi se face dor de tata

arunc spre cer

un

avion de hârtie.

xxx/Augustina VISAN

Pe data de 1 aprilie

e ziua minciunilor

Atunci se zic cele mai multe adevăruri

când bunica

a nascut-o pe mama de ziua minciunilor

Bunelul nu a crezut-o

Mereu îmi făceau cadouri când eram mică

Dimineața mama îmi dădea bani

După școală treceam pe la un magazin și îi cumpărăm o farfurie sau un set de pahare

De unde tata urma să bea vin

Sau tot noi să le stricăm

Când am crescut

Vindeam brânză de vaci la piața

și din banii ăîa am cumpărat un tablou

Tata poate o iubea pe mama

Dar nu i-am văzut niciodată îmbrățișându-se

Mă trezeam noaptea

Tata și mama vorbeau

vorbeau mult

Deschideam ochii apoi

Mă întorceam pe o parte, oftam

Brusc nu se mai mișcau

Peste un an s-a

născut Stelian.

XXXX/ Adriana RUSU

Stînd întinși pe pat

Ne privea parca sfidator podul alb

Și parca ne era teama sa vorbim

Cineva nu a închis bine robinetul

Picaturile ticăiau in ritmul secundomerului de la ceas

Mi-ai spus ca parintii tai au divorțat

Și ca esti foarte bolnav

Și nu am putut spune nimic

Cum nu am putut spune nimic

Cînd prietena mea mi-a spus ca a fost

Violată de unchiul ei într-o masina veche si rosie

Cind avea 10 ani

Iar acum singura metoda de a fi un om adult

era sa bea un pumn de pastile dimineața și alt pumn seara

Nu aveam ce spune

Mai ales pentru ca undeva in adincul meu

Va invidiez

Pentru ca aveti motive sa va simtiti

Asa cum va simtiti

Ca aveti raspuns la intrebarile care va dor

Iar eu nu am

Ce drept am eu sa ma pun alaturi de voi pe farfuria cintarului cu durerile mele?

Nu am nici un drept

Nu am nici un drept sa sufer la fel de mult ca voi

Si atunci cum se face ca sufăr?

Atunci cind ma gindesc la toate astea

râd.

Un râs frenetic

Urît

La fel de murdar ca gindurile mele

* /Iraida DARMANCEV

un bătrân care

nu mai poate suferi

nimic în

preajmă e copacul de lângă

stație

afară ceața adună

toate

străzile într-un sac

se sufocă

și seamănă cu ceva din interior

mă apropii

răsuflu ușurată ca atunci când

doar el poate

fi piesa

care

L

I

P

S

E

Ș

T

E

Elefantul/Maria Ivanova

Când eram mică,

Tata,

îmi spunea că

imensa-i burtă

hrănește, crește, ocrotește

un… elefant.

Trist,

în burta lui nu era decât

carne, pâine și vin