„Noi suntem ultima generație care trăiește în ignoranță sau ultima generație punct”
Pentru al X-lea an consecutiv, în cadrul „Reuniunii Teatrelor Naționale Românești”, Teatrul Național „Mihai Eminescu” de la Chișinău aduce în fața publicului producții dintre cele mai impresionante ale teatrelor naționale din toată România. Un astfel de spectacol este și „Ultima generație” al Teatrului Național din Sibiu, un spetacol de Tudor Licu, montat în baza textului scris de șase autori: Cosmin Stănilă, Mădălina Stoica, Alex Mircioi, Daria Ancuța, Carla Oncescu, Tudor Licu și jucat de opt actori foarte talentați, care au trăit cu intensitate maximă fiece scenă din spectacol: Iustinian Turcu, Antonia Dobocan Ștefan Tunsoiu, Crina Dumitrașcu, Radu Costea, David Cristian, Oana Noja, Ada Bicfalvi.
Spectacolul reprezintă un manifest al tinerilor din noul mileniu. O revoltă a tinerilor acestui deceniu. Tineri care observă cum umanitatea o ia razna. Cum lumea stă sub semnul dispariției. Dacă nu ca specie, atunci ca ansamblu al calităților ce ne definesc ca oameni. Această nouă lume este pusă față în față cu vechea lume – cea în care se mergea pe cioburi. O lume în care „mersul la magazin sau o plimbare devenea ceva foarte greu și complicat”. Dar s-a găsit un om, la un moment dat, care a obosit să calce prin sticlă, a scos toate așchiile din talpă, iar acestei acțiuni i s-au alăturat și alții, obosiți de un așa trai. Împreună au aruncat creatorul acelei lumi din cioburi în propria lui creație, extirpând răul cel mai mare. Cioburi, totuși, au mai rămas. Doar că la aceste cioburi s-a adăugat complacerea, indiferența și egoismul.
Noi, oamenii, am ajuns să privim cu maximă apatie cataclismele care se întâmplă în jur – războiul din Ucraina, războiul din Gaza, foametea de acolo, cutremurele – asta transmit personajele jucate de actori în prima scenă. Niște oameni care mimează interesul față de ceilalți. Spectacolul demarează cu o emisiune difuzată live, în care personalități din varii domenii sunt invitate să vorbească despre cutremur și/sau despre revoluție, totul pe o notă ironico-sarcastică. Pentru că, de fapt, pe ninemi nu interesa cu adevărat niciunul dintre cele două subiecte. O scenă care vorbește despre superficialitatea creatorilor de conținut.
Pe acest fundal mesajul tinerilor actori e mai mult decât un simplu imbold, e o cheie pentru supraviețuire, căci ei cheamă la acțiune. În momente de răscruce artiștii au o misiune clară: „Cultură există – e unica noastră salvare […] Scena e oglinda”. Și prin această oglindă, Teatrul Național din Sibiu ne-a arătat 5 moduri în care lumea noastră ar putea dispărea dacă nu vom lua atitudine: s-ar putea să ajungem să fim distrați, compătimiți, iubiți și îndrăgostiți de roboți. Roboții vor prelua tot mai mult din însușirile omenești până vor ajunge să creadă că nu mai au nevoie de oameni, până vor decide că oamenii le provoacă suferință (da, ei vor prelua și suferința de la oameni) și vor da o comandă de exterminare a rasei umane de pe pământ. Apoi ar fi Războiul – cea mai dureroasă, poate, formă de lichidare a umanității. Războaie pornite aiurea, din revoluții, din supărări. În război oamenii uită că sunt oameni, se omoară unii pe alții cum ar omorî un mistreț. Cei slabi, cei umili sunt lichidați primii. După 35 de ani de democrație se omoară la liber. Mi-a plăcut cum a fost pusă aici în scenă puterea și mila, setea de sânge și dorința de a face bine oamenilor, de a ajuta. Nu este exclusă nici o eutanasiere în masă. S-ar putea ca câteva minți ilustre, adunate pentru a căuta elexirul vieții veșnice să decidă să organizeze o eutanasiere în masă a oamenilor. Iată și un reverso al descoperirilor și evoluției, și dezvoltării din domeniul medicinei. Apoi, după ce ne vom juca de-a Dumnezeu, ar veni un sfârșit al tuturor sfârșiturilor.
Dar pentru ca niciunul dintre cele 5 scenarii să nu se adevereasă, ca ele să rămână simple distopii, este nevoie de atitudine și acțiune. Generația aceasta trebuie să fie ultima generație care trăiește în ignoranță, altfel ar putea fi ultima generație punct – pentru asta pledează autorii spectacolului, actorii și regizorul. Și spectacolul chiar convinge prin mesajul său puternic, prin jocul plin de măiestrie al actorilor, mai ales că întreaga producție este realizată de tineri – dramaturgii, actorii, regizorul – toți sunt tineri debutanți care aduc o nouă viziune asupra artei, asupra rolului teatrului în aceste vremuri. Un teatru care nu tace.
Răspunsuri