Noul-Vechiul ritual al verii Chișinăuiene

Pe 13 iulie, în apropierea zilei de naștere a Chișinăului, actorii și spectatorii Teatrului-Studio de improvizație ZaO au jucat în capitală un carnaval contemporan – VARA CHIȘINĂUIANĂ. Acest lucru se întâmplă deja de 17 ani. Dar în fiecare an, acest carnaval ritualic, vechi de secole își dezvăluie noi secrete.

Voința creatoare a umanității

De ce este necesar carnavalul? I-am pus această întrebare Elenei Cușnir, organizatorul carnavalului, directorul Teatrului-Studio ZaO.

„Din începuturi, carnavalul a fost o manifestare originală a unei voințe creative, o întruchipare încăpățânată a unui vis. Și sute de mii de ani acest ritual anual a crescut și s-a dezvoltat împreună cu umanitatea, dorind a fi o întruchipare a adevăratei realități care e mereu prezentă aici și acum. Ca un Rai pe pământ, ca un joc public universal în care totul este permis, cu excepția distrugerii. În loc de foame – o sărbătoare pentru întreaga lume, în loc de nedreptate – comunitate, în loc de căsătorie aranjată – iubire liberă. Și chiar în loc de frica de moarte – depășirea ei, transformarea ei în altceva. Pe parcursul existenței acestui ritual, aspirațiile pe care acesta le susține au devenit mai frecvente în viața umanității. Desigur, nu numai carnavalul a dus la împlinirea acestor vise, dar cu multă persistență a ajutat să nu uităm de ele.”

Dacă este așa , nu mă mai surprinde că în întreaga lume teatrul modern caută noi forme de carnaval. De asemenea, pentru Teatrul-Studio ZaO, obiectivul principal este sufletul carnavalului și continuarea relevantă a misiunii sale clasice.

Inovație vs tradiție?

Studio-ZaO nu repetă ritualurile existente. Își creează altele proprii. Cu toate acestea, ele sunt profund și paradoxal legate de tradiție. De exemplu, actorii au învățat strigătele de carnaval de la Suzanna Popescu, o minunată cântăreață populară din ansamblul Țărăncuța. Ca mai apoi ei să-și dezvolte propriile versiuni de țipete și, ca rezultatul acestora, sunetul carnavalului leagă trecutul și prezentul, tradiționalul și originalul, ruralul si urbanul.

Deci, dintre toate sezoanele, anotimpul de vară a fost ales pentru carnavalul din Chișinău. Am ales acest lucru cu bună credință! Am facut un experiment, în 2008, s-au jucat patru proiecte, câte unul pentru fiecare sezon. Vara s-a dovedit a fi cea mai dragă carnavalului. Pentru că acesta este momentul unui contact maxim, prin cuprinderea omului cu pacea.

Și ceea ce seamănă cel mai mult cu Raiul de pe pământ este vara, nu-i așa? Dar carnavalul tradițional care trăiește în Moldova este iarna, acestea sunt ritualurile de Crăciun ale Malankăi. Așa că organizatorii carnavalului au considerat jocul lor de vară un pas diferit de tradiții.

Tema principală a carnavalului: dragostea este mai puternică decât moartea

„Numai anul acesta ne-am convins în sfârșit că ora de vară pentru jocul nostru a fost aleasă corect”, spune Elena. – În timp ce se lucra la cel de-al 17-lea proiect VARA CHIȘINĂUIANĂ, studioul a făcut două descoperiri. Prima este că intriga principală a carnavalului a fost întotdeauna povestea morții și a învierii. Un astfel de ritual are loc atât în Dionisia, cât și în Misterele Eleusine. Chiar și Capra noastră moare și este înviată în jocul de Crăciun. Am numit această complot „Marea poveste a Carnavalului”.

Și a doua descoperire: carnavalul de vară în Moldova există de multe secole! Aceasta este Rusalia, vremea Sânzienelor. Din mai până în iulie, lumile magice și familiare se împletesc unele cu altele, ca niște tulpini într-o coroană. Nu întâmplător coroana este un simbol al Rusaliilor. Inițial, acestea erau coroane de trandafiri care se împleteau în Roma Antică: Rusaliile a apărut din Rosalia romană, fiind un ritual-pomană.

De ce este Rusaliile tot un carnaval? Pentru ca Rusaliile e bazat pe complotul unei învieri miraculoase! Ritualul lor principal este asociat cu vindecarea unei persoane, iar acesta este un caz special de salvare a întregului univers de la moarte, unde moartea este transformată în altceva. Dar in jocul nostru, personajul Smertushka este transformat în Columbine, carnavalul întruchiparea iubirii și frumuseții: Sânzienele îi dau la o parte cârpele negre, iar sub ele se deschide o ținută multicoloră.
Numele Dragaikai, regina Sânzienelor, este asociat și cu cuvântul „dragoste”. De ce? Deoarece dragostea vindecă și transformă mereu. Forța principală a carnavalului este râsul, energia bucuriei, iar bucuria stă la baza iubirii. Josephina Cușnir, Doctor Habilitat, consultant științific al teatrului nostru, ne ajută să înțelegem magia râsului și a altor căi mitologice. Iar cântecul Sânzienelor, uneori amuzant și alteori trist, a fost scris pentru carnaval de Vadim Eleni, un poet, cântăreț, actor și regizor care colaborează de mulți ani cu ZaO-Studio. De asemenea, suntem recunoscători pentru sprijinul divers al colegilor noștri din domeniul artei contemporane: Asociației Oberliht și CSCI – Coaliția Sectorului Cultural Independent din Republica Moldova.”

Am fost impresionată de emoțiile Smertiușkăi (actrița Anna Rudenko). Mi-a plăcut felul acestui personaj că a vrut să iasă din sinele lui obișnuit si să devină altceva. Iar când acest vis s-a împlinit – Smertiuskăi ia fost de frică de această realizare, dar s-a forțat să accepte transformarea!

Povestea carnavalului a fost jucată mai întâi în ritual și apoi în improvizație dramatică. Aceste două componente au fost legate printr-o procesiune de carnaval, în care au izbucnit brusc schițe dramatice. Mai mult, improvizația dramatică a fost interpretată în întregime de public, fără participarea actorilor iar aceasta a fost o parte importantă a spectacolului!

„Homo ludens”: toata lumea poate juca în carnaval!

„Homo Ludens: Un studiu al elementului teatral în cultură ” este o carte scrisă de Josef Huizinga despre jocul/teatrul ca fenomen esențial omenirii. Și totuși… un mister teatral inovator realizat într-un parc, printre oameni care se plimbă – pentru ce fel de public este destinat acest spectacol? Cum să percepem un astfel de joc? Cum să interpretăm tăcerea, exclamatiile, râsul, acțiunile paradoxale ?

„Spectatorul este coautorul nostru”, spune Elena. – Interpretarea este un tip aparte de creativitate atît in arta modernă, pentru artist nemijlocit dar atat cat și pentru public. Spectatorii de multe ori ne spun mai multe despre joc decât vedem noi înșine ca actori în el. De ce este nevoie pentru a analiza spectacolul ? Mai întâi simțiți, apoi intrați în ganduri! Ba mai mult, gândiți-vă la același nivel de profunzime în care trăiește sentimentul. Adică la nivelul intuiției. Învățăm toate astea la antrenamente, în Școala de Carnaval și în timpul jocului de carnaval propriu-zis.”

Vă îndoiți că acest lucru este posibil ? Există deja o dovadă simplă: din 2010, publicul din cadrul spectacolului VARA CHIȘINĂUIANĂ joacă alături de actori!

De asemenea, este la fel de important să înțelegi cu ce informații, sentimente ieși din atmosfera carnavalului VARA CHIȘINĂUIANĂ și ce faci cu ele mai târziu.

Anul acesta spre exemplu a existat un sentiment viu despre care au vorbit atât actorii, cât și spectatorii: carnavalul poate provoca transformări profunde – pentru unii la nivel psihologic, pentru alții la nivel de sănătate. Acesta este un ritual cu adevărat vindecător, ajută să faci față lucrurilor care te dor. Dar fiecare participant își extrage un mesaj al sau.

О alchimie a minimalismului

Pentru al doilea an, VARA CHIȘINĂUIANĂ se desfășoară în Parcul UTM cu sprijinul Universității Tehnice din Moldova. O locație uimitoare în care natura se îmbină armonios cu tehnologia. Iar atunci când naturii și tehnologiei i se adaugă un mister teatral, apare un Chișinău suprarealist!

”În scenografie și costume avem un principiu alchimic „totul din nimic”, explică Elena. – Doar sa adaugi o nuanță și spațiul se schimbă. Iar Minimalismul poate da rezultate maxime la un nivel profund.

Principalul designer de costume este Alexandra Andranovich, Maestrul Andra. De la ea am învățat multe. Alexandra poate combina feerismul încântător al Malankăi rurală și rafinamentul art nouveau-ului. Anume în vremea modernă – o epocă în care Chișinăul se conturează ca oraș și, prin urmare, o astfel de sinteză de stiluri este ideală pentru carnavalul din Chișinău.”

Și totuși, am pus cea mai curioasă întrebare: de câte carnavale e nevoie pentru a înlătura tensiunea din lume?

„Arta schimbă conștiința și sentimentele oamenilor nu numai în momentul cand o percepi, dar și pentru mulți ani de acum înainte. Și nu numai pentru cei care l-au văzut fizic pe spectacol: impactul este mai larg, aici putem aminti inconștientul colectiv al lui Jung. În perioada de după Renaștere, intervalul optim pentru impactul evolutiei spirituale asupra societății este de 200 de ani. Dar viteza crește. Să numim această cifră – 155 de carnavale! Să vedem cât am greșit!”