Sara Ștefania Cojocaru: „somon”

dezamăgirea stă într-o cutie de conservă
din frigider
cu somon în sos de greșeli roșii
muști flămând din trunchiul de pește
și oasele se lipesc de spatele gâtului
la fel ca saliva după ce înghiți în sec
încă un nu
încă un ne pare rău nu e momentul bun
încă un asta e n-a fost să fie
încă un asta e n-a fost să fie pentru tine
încă un capac de metal care secționează amprentele mele
îmi împarte degetele în părți bune
și părți care au atins lucruri frumoase
și le-au stricat

când eram mică părinții mei erau speriați să nu înghit vreun os de pește
acum am înghițit un pește întreg
îngrășat cu speranțe și plin de dorințe unsuroase la interior
iar pe gâtul meu se pot număra oscioarele
moi dar destul de tari cât să-mi facă vocea să sune zgâriată atunci când cer ceva
destul de tari cât să-mi transforme fiecare efort într-o încercare nereușită care duhnește
duhnește a piele de pește
duhnește a sos de roșii

somonul alunecă prin esofagul meu și râde
eșecul meu va fi eșecul tău acum
ne pare rău
n-a fost să fie astăzi