Secolul (i)raționalităților

Cum vă explicați că unii oameni realizează lucruri imposibile? Da, timpul trece repede, iar societatea noastră este imprevizibilă. Totuși alții reușesc. Trăim vremuri interesante, dar pe de altă parte foarte complicate. Viața s-a simplificat prin tehnologii, dar s-a complicat prin realități. Avem mașină de spălat, mașină de copt, mașină de cusut, mașină pentru deplasări, dar nu avem timp. Parcă am fi niște săgeți care zboară fiecare în căutarea sensului cu o viteză uluitoare. Ne doare existența, ne doare incapabilitatea sistemului politic, ne doare stângăcia sistemului educțional, dar și mai tare ne doare indiferența societății.

Spun asta, pentru că încă nu ne-am învățat că pentru gunoi este loc special de aruncat, și nu marginea drumului. Spun asta, pentru că mergem la picnicuri în natură și omorâm natura cu deșeurile pe care le lăsăm acolo. Este mai ușor să îl aruncăm la întâmplare decât să conștientizăm că natura este aerul pe care îl respirăm, iarba pe care o călcâm, ziua în care pășim și noaptea în care dormim. Neglijența noastră provoacă încalzirea globală, în urma căreia vom avea de suferit cu toții. E timpul să ne problematizăm din orice.

Sistemul politic suferă o acută lipsă de oameni buni specialiști în domeniu și fără buzunare largi așa cum sunt găurile de pe drumurile colțului nostru de rai, Moldovioara noastră dragă. Ne plângem de corupție, dar în unele momente oamenii sunt nevoiți să facă asta, ca să nu moară cu zile. Nu știu cum se face că generația actuală de copii nu mai posedă respectul și rușinea de altă dată. În schimb posedă conturi pe TikTok. Invenție ,,foarte bună”. Ce m-aș bucura dacă s-ar face pe TikTok un challenge cu cine citește mai multe pagini pe lună sau cine descoperă lucruri noi și interesante, indispensabile pentru viață.

Să revenim și la școală, care bagă elevilor pe gât unele discipline, teoria căreia nu o vor folosi niciodată în viață. Consider că este o lipsă în școlile noastre de educație sexuală. De aceea avem ceea ce avem, fete însărcinate la 12-13 ani, suiciduri și tot așa mai departe. Părinții fie că sunt plecați în străinătate și nu discută cu copiii lor aceste teme care li se par tabu, fie nu o fac din rușine. Școala ar trebui să ofere asta.

De aici, o problemă foarte actuală și dureroasă, migrația. Am trăit senzația asta pe propria-mi piele când părinții sunt plecați și știu ce înseamnă asta. Copii nu au cu cine împărtăși succesele și eșecurile și atunci se simt niște ratați. Părinții, în loc să stea acasă lângă copii fug, fiindcă este imposibil de existat. Și nu fug la prânzuri cu somon, ci la munci istovitoare.

Lista poate continua la nesfârșit, dar sunt și lucruri frumoase, pe care trebuie să le luăm în calcul. Noi suntem actorii propriei vieți, de aceea nu trebuie renunțăm la scopuri, ci să acționăm.