Lilian RACOVIȚĂ: TREI SFERTURI

În noaptea asta toți se tem de tine,
În bălți de sânge soarele s-a dus
Ca martori oculari ai unei crime,
Privim la sfertu’ acesta de apus.

Când albul zilei cade-n serpentine,
Precum o rocă ruptă spre abis,
Pe zi ce trece, pierd ceva din tine,
De parc-aș pierde un sfert din Paradis.

Se lasă noaptea-n mine și în tine,
Prin ierburi cu vioara greieri vin.
Eu, descifrând amprenta-ți din retine
Văd urma unui dor mai clandestin.

Rămas un sfert din chipul lunii pline
Pe-al bolții sfert de noapte – restul zi,
Cu-n sfert tot fi-vor stele mai puține
În sfertul nopții ce ne va-mpânzi.

Prin sferturile unei vizuine,
Stau iepurii în cete tremurând.
Eu simt că pierd din tine o pătrime
În noaptea criminal-a unui gând.

Ah, cine fură inima din tine,
Sub ochii lunii vechi, precum un scut?
Deși eu te cunosc atât de bine,
Un sfert din tine-i tot necunoscut.

Pot fi justițiar, precum știi bine
Sau pot să fiu expert – criminalist,
Să identific hoțul lunii pline
Și-al dragostei cu care coexist.

Un sfert de veac. Atât mai am cu mine;
Mai mult de-atât nici măcar nu visai…
Te rog să-mi lași – deși sunt prea puține –
Trei sferturi din iubirea ce o ai.