Un Paşte virtual

S-apropie Învierea…
Pe la praguri – miros de cozonac şi pască ce-ţi inundă sufletul.
Dar, va fi un Paşte… altfel!

***
Ceva ,,ştirbeşte” din  farmecul sărbătorii multaşteptate.
Din văi coboară, aievea, plânsul mieilor seceraţi ca grâul pentru coasă.
Ah, iarăşi pandemia! Şi cineva parcă-ţi lipseşte…Lipsesc rudele, colegii, sătenii, ieri plini de viaţă şi mister, azi cu privirile rătăcite. Ceva s-a întâmplat cu ei. Au chipul ostenit. Îngânduraţi îşi cioplesc vacanţele de vis, sperând, zicându-şi în surdină că: ,,Totul va fi bine!”

***

Pe drum, pe hudiţi – pustiu. De-ai zice că-s nişte secvenţe rupte dintr-un film cu apocalipsa.
Ah, oamenii!… Unde-s oare oamenii?!… Sunt iar în izolare ori s-a deschis bolta cerească şi i-a înghiţit pe toţi?… Sau poate apele primăverii i-au dus departe, pe valuri albe, albe ca spuma laptelui?…  Sau poate obsedaţi de frica morţii… Ştiţi şi voi … Cedează!…

***

Ba nu, vedeţi nişte umbre pe după obloane?… Uite, se arată încă una, apoi alta şi tot aşa până la infinit… Aceştia au fost şi sunt oamenii!… La prima vedere, zici că-s nişte statuete fară emoţii. De-atâta suferinţă, ce-a mai rămas din sufletul lor?… Doi ochi şi-o lacrimă amară, care strigă:
,,- Am ajuns s-o vedem şi pe asta!”. Prin case, ogrăzi şi pomi nemilosul Covid… triumfă!

***

Doar copiii… Măcar ei se veselesc rostind cu glas angelic rugi de ,,Învierea Mântuitorului”. Apoi vor umbla on-line cu ouă roşii, pe la vecini şi neamuri, primind în schimb un răspuns înviorat: „Cu adevărat a Înviat!”.
Pentru cine, Doamne? Pentru ce?
Doar pentru ca oamenii să-şi felicite vecinul tot on-line, primind în schimb un răspuns simbolic, on-line? Şi în casa lui Dumnezeu, vom intra virtual, aflându-ne în spatele micilor ecrane de unde vom urmări emoiţionaţi slujba religioasă.

***

…Apoi aşezaţi toţi la o masă, vom ciocni ouă roşii, ne vom felicita reciproc, noi cei din familie. Nu vom uita, însă, de mască, dezinfectant, nici de perechea de mănuşi noi… O voce mlădioasă ne va avertiza rece:
,,- Distanţa, nu uitaţi! Să păstrați distanţa!”.

***

…Evadez …în stradă. Asfaltul cald parcă s-ar topi sub picioare. Soarele e sus, la amiază. Ajung la Sfânta Biserică, cea care pe timpuri a salvat multe suflete rătăcite în întuneric. Cândva aici veneau credincioşi fără număr, dar acum, în preajma catapetesmei, se aşterne tăcerea…
Mă întreb: “ – Oare religia s-a pierdut şi ea în hăţişul realităţii pandemice?!” Ba nu! Cred că s-a teleportat într-un alt spaţiu, Căci… Sărbătorim un ,,Paşte vir – tu – al”