Versuri despre curaj, lumină și speranță

Volumul Cătălinei Balan, intitulat  „Într-o zi voi alerga, mamă”, apărut recent la editura „Eikon” din București, este un debut foarte curajos deoarece aduce în discuție o problemă gravă a societății: discriminarea persoanelor cu necesități speciale. Întâmplările au loc în troleibuz, la bibliotecă, în stradă și chiar în sala de clasă. Poemele descriu ignoranța, răutatea și booling-ul cu care s-a confruntat autoarea pe parcursul anilor de studii: „Șoferul a uitat să-mi deschidă rampa, taxatoarea indignată a urlat: „Mai bine stai acasă!”. Cruzimea neacceptării este relatată și în poemul intitulat  „Primul zbor cu avionul”. Revolta protagonistei este cauzată de repulsia pasagerului de lângă ea. Prin urmare, aceasta exclamă: „Sunt mai mult decât dizabilitatea motorie, / pe care o observă pasagerul de alături/ și îi provoacă o senzație de dezgust”.

Pe lângă experiența socială abordată în volum, regăsim și drama personală, care poate fi intuită de lipsa unui tovarăș. Gustul amar al singurătății este prezent în versurile „În nopțile albe/ gândurile mă strâng de gât, / nu pot respira”. Versurile scrise la persoana I, arată că, în cele mai cumplite momente din viață, credința în Dumnezeu este salvatoare. Lexemele „vine ziua de mâine” sugerează speranța unui nou început.

Autoarea vorbește despre prezența Divină și în poemele „Rugăciune”, „Rădăcinile curajului”, „Privesc spre viitor” ș.a.  Aceasta a găsit în Dumnezeu un prieten de încredere, căruia îi împărtășește cele mai tainice gânduri, iubirea Lui, vindecându-i toate rănile lumești. Eul liric ajunge la concluzia că: „Iisus  Hristos a venit pe pământ să-mi aducă și mie bucurie”.  Dragostea de viață este redată în poemele „Buchetul de toporași”, „Fluturele” și „Într-o zi voi alerga, mamă”, (poemul care dă titlul volumului): „Într-o zi voi alerga, mamă!/ voi încălța pantofii cu toc, / și îmi vei auzi pașii.”

Vom concluziona că, găsindu-l pe Dumnezeu, autoarea s-a împrietenit cu sine, astfel, regăsindu-și optimismul și bucuria de a trăi. Uneori în versuri lungi, alteori în doar câteva rânduri, protagonista reușește să-și facă vocea auzită, trezind empatie, curaj și dragoste de viață. Versurile Cătălinei Balan abundă de lumină și speranță, care pur și simplu te copleșesc atunci când le citești.