Zbuciumul zădărniciei

A mai trecut o oră, o simt, e mai aproape…
Ca o săgeată un junghi fulgerător mă trece,
Un abur rece îmi suflă cu putere-n spate,
Abia întorc privirea și e – noapte!

Plutesc pe ape și-s dus de valurile vremii,
Fug de furtună și-ncerc să caut țărmul,
Un val mă urmărește, anii vrea să mi-i înece,
M-a prins sub el și zdrobitor de stâncă mă lovește.

Prin perfuzor se scurge viața unui răposat
Ca valurile unui râu ce se grăbesc spre mare
O picătură, alta, încă una…
E o cascadă-n față și nu mai e scăpare.

Un sunet prelung anunță victoria cascadei!
Mă-ntreb, ce suntem noi, cu adevărat?
– Doar niște valuri trecătoare.
Fugim de noapte, ne-ascundem prin spitale,
dar, în zadar…nici nu-apucăm să ne scăldăm în mare.