mesaj neînțeles

Adâncul nopții își întinde visurile înstelate și gândurile mă poartă la vremurile trecute și la cele de azi. Ascult șoaptele vântului umed ce-mi aduce frânturi de imagini cu salcâmi înfloriți ce aleargă unul după altul și eu îi privesc cu nesaț întins pe fundul căruței pe o pufoaică veche, când trecem în drumul spre casă și pe tata vesel fredonând o melodie în fluierat, pe care îl văd invers, de jos în sus, ca și pe copaci și cerul dealtfel, ce oprește calul să-l adape la fântâna cu uluc pestecâteva case mai la vale de noi. Fiecare, probabil, se desprinde cu greu de locuri și meleaguri, de ființe și lucruri pe care le poartă cu el peste ani prin lume sau poate le uită ca pe un vis din zorii dimineții al celui ce privește spre geam în trezire.  Imaginea copilărie nu credeam că o să revină pe retina ochilor mei, invers și poate nici nu invers decât cu totul întoarsă, cu totul alta, alta tristă și posacă. M-am întors în sat, mai bine zis în ce a mai rămas din…