Ai plecat!

Ai plecat de lângă mine
O, dulcea mea slăbiciune,
Care ai adus în inima mea
Atâta bucurie și povară grea!

Când pentru prima oară te-am văzut
Și glasul ți l-am auzit
Un junghi în inimă am simțit
Și lumea toată, parcă, s-a oprit.

Un sentiment de nedescris
Mi-a cuprins tot corpul:
Mintea și inima
Își începeau duelul…

M-am tot întrebat de-atunci –
Ce aș fi putut păți
Dacă alegeam inima de dragoste topită
În locul minții etern înghețate

Am mers pe acest drum fără sfârșit,
Ghidat de a mea inimă.
Acum totul a devenit
O temniță a trădării și a răului desăvârșit.

Atunci am realizat
Ce înseamnă a iubi –
Să treci prin toate stările
Pentru a te putea dărui.

Nu regret nimic din ce-a fost
Între mine și tine
Pentru că am văzut ce am greșit
Când ai plecat de lângă mine.

Sursa imaginii: https://images.google.com