Flori veștejite în fața icoanei

Câteva flori veștejite se odihnesc în fața icoanei și a crucii Tale…

Odată, demult, erau abia înflorite, splendide și argintii,
Violetul, rozul, portocaliul străluceau în lumina soarelui.
Așezate frumos, într-o vază minunată, erau
O ofrandă împărătească pentru iubirea Ta…

Astăzi, ele sunt ofilite,
cu apa stătută, verzuie și îmbibată de miros neplăcut.
Petalele cad una câte una, uscate, lipsite de vlaga
și strălucirea grandioasă pe care Ți-o dăruiau cândva…

Odată cu ele, speranța omenirii, iubirea și virturea,
Au pierit subit, sub privirea Ta suferindă de pe cruce.
Soarele-a încetat să-și mai abată lumina-i sclipitoare asupra lor.
Numai lumina-i violetă, de amurg, de moarte, le mai atinge.

…Câteva flori veștejite se odihnesc în fața icoanei și a crucii Tale.

Imagine: PublicDomainPictures, Pixabay