Optimistul vs. Pesimistul

                           Tabloul l (și singurul)

Pe aceeași scenă se află în dreapta Optimistul, în zona foarte bine luminată, clară și caldă, și în partea stângă – Pesimistul, în zona rece și întunecată; în mijloc o masă care e pe jumătate luminată și pe jumătate întunecată și în centrul mesei o vază cu 3 flori: una îndreptată spre stânga, una spre dreapta și una spre public. Pesimistul nu privește niciodată Optimistul în ochi, ci mereu spre public și spre partea stângă, fiind aproximativ cu spatele la Optimist.

Optimistul (gesticulând și pasional): Te-ai întrebat vreodată cât de mult bine se află în lume și câte suflete sunt, până în măduva oaselor lor,  bune? Câte flori există sub un copac uscat, dar care sunt drepte și mândre în frumusețea lor, cu aspectul colorat, și totuși modeste în fața naturii? Te-ai întrebat înainte să te-nfurii?

Pesimistul (rece și indiferent): Oricât de mult ar fi, ele vor muri din cauza copacului corupt și uscat de condițiile habitatului dat. Și în fiecare zi  copacul le va umbri și, cu fiecare clipă ce trece, ele sunt mai aproape sa moară, iar restul lumii va rămâne la fel de rece pentru câteva flori ce nu semnifică o comoară.

Optimistul (apăsat, apoi agitat): Pentru tine nu-s comoară niste amărâte flori, dar nu știi de câte ori ele pot ridica o țară! Țara albinelor și a ochiului privitor, țara ierburilor și a celui cunoscător, țara necuvântătoarelor și a celui iubitor… totul e cuceritor, totul e molipsitor! Depinde doar de tine dacă alegi să consideri folositor: aceste mici flori, aceste mici excepții de la natura plină de concepții! 

Pesimistul ( la fel de nemișcat, dar puțin stupefiat): Cu o floare nu faci un buchet, cu o excepție e aceeași situație, nimic în lume nu-i corect, așa că uită această aberație. (Revoltat) Cică depinde de mine?! Când însăși natura alege să le elimine, când însăși natura vrea să se termine! (Apoi liniștit) Nu are legătură cu mine, ci lumea-i instabilă și plină de sine.

Optimistul (încercând să explice, gesticulând iar): Totul depinde de ochiul privitor. De ce să schimbi lumea, când e mai ușor să schimbi modul de-a gândi? Când devii un cunoscător, e mult mai ușor „chinul” de a trăi, e mult mai cochet tărâmul acesta „incorect”, e mult mai primitor mediul acesta „neiubitor”.

Pesimistul menține aceeași mimică.

Optimistul (în continuare, dar renunțând): Așa că fii tu străin de ele, dacă aceasta îți este calea, dar nu subestima o floare ce poate ridica schele, de la prima rădăcină până la prima idee, de la prima tulpină până la prima acțiune subtilă, de la prima petală până la prima reușită fără fală.

Pesimistul pleacă mai spre marginea zonei stângi, rămânând în fundal.

Optimistul (către public): O floare poate reprezenta cheia, pe bune! Așa că fii tu lumina ce vrei s-o vezi în lume!

Optimistul (vorbind pentru sine, orientându-se și el spre marginea părții drepte): El e un fascicul de lumină blocat în prisma opacă. Oricât de mult aș vrea sau nu, nu vreau să se prefacă într-o lumină transparentă și vie care ar muri din prima și ar fi prea timpurie.

Câteva clipe în care Optimistul oftează, dar apoi își regăsește zâmbetul pe buze, iar mai apoi cade cortina.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *