Holocaustul - începutul rasismului modern - Revista TIMPUL Colegiul Național „Roman-Vodă”

Astăzi este Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului. Un prilej să ne amintim de ororile prin care evreii au fost forțați să treacă doar pentru religia și etnia din care făceau parte.

Suflete nevinovate aruncate în stradă, batjocorite, despărțite de familiile lor (unii pierzându-le pentru totdeauna) și duse cu vagoanele în lagărele de concentrare. A fost și va fi un moment de neșters în istoria omenirii.

De aceea, amintindu-ne de tot cei care și-au pierdut viețile din cauza politicii antisemite, vom reda în câteva rânduri cele mai importante momente istorice.

I. Ascensiunea lui Hitler – Totul a început de la ura pe care Adolf Hitler a avut-o față de evrei și pe care și-a exprimat-o în cartea „Mein Kampf” („Lupta mea”) scrisă în închisoare. El a considerat că evreii, țiganii și toate celelalte rase inferioare sunt motivul pentru care germanii sunt o rasă „marginalizată”. Să nu uităm totuși că Hitler, deși a devenit unul dintre cei mai mari criminali din istorie, a fost ales cancelar prin alegeri (cum s-ar spune, prin democrație). Sigur, acesta a încercat să-și extindă sfera de influență prin alianțe pe care mai târziu le-a încălcat (Pactul Ribbentrop-Molotov), prin forță (Anschluss) și, bineînțeles, prin anihilarea raselor marginalizate de naziști (lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau, Dachau, Plaszow etc.).

Poarta de intrare în lagăr (*Munca te face liber*)

II. Al Doilea Război Mondial – În Europa, războiul s-a declanșat odată cu invazia naziștilor și sovieticilor asupra Poloniei și este ușor de înțeles că primul lucru pe care naziștii l-au pus în practică a fost marginalizarea familiilor evreiești în ghetouri. După mărturiile lui Władysław Szpilman, un pianist evreu celebru care a trăit în perioada războiului, acesta spune: „Nemții erau un popor generos și cultivat și niciodată n-ar fi închis nici măcar niște paraziți cum erau evreii în ghetouri, o rămășiță a Evului Mediu, care nu avea loc în noua ordine europeană”. (Aici se observă cu ușurință ironia din aceste cuvinte).

Războiul a fost o oportunitate pentru naziști să cucerească toate teritoriile în care trăiau evrei și de a-i extermina; cu cât Germania începea să sufere înfrângeri din partea Aliaților, cu atât naziștii impuneau restricții aproape absurde asupra evreilor în lagăre și încercând să distrugă registre și tot ce ținea de evrei.

Filmul „Lista lui Schindler” prezintă cel mai bine, chiar și ecranizat, modul cum erau tratați evreii. În film e prezentat un cadru în care evreii sunt puși să ardă cadavrele confraților lor morți și cum un soldat nazist care pare în pragul nebuniei începe să urle în germană și începe să împuște cu pistolul în locul în care ard cadavrele.

III. Adevărul iese la iveală – Odată cu sfârșitul războiului, supraviețuitorii au reușit să se răspândească în lumea întreagă, încercând să-și reconstruiască viața care aproape le-a fost luată. Unii mai trăiesc, alții au părăsit această lume, bucurându-se acolo unde sunt de alinare și fericire. Multe mărturii s-au strâns asupra celor care au suferit și ai acelora care au încercat să-i ajute, prin documentare, cărți, filme.

Centrul Mondial de Comemorare a Holocaustului Yad Vashem are ca scop căutarea celor care au trăit în timpul Holocaustului pentru a ne reaminti că acest moment al istoriei ascunde multe secrete și de aceea nu trebuie să ne punem linie în ceea ce privește cunoștințele pe care le avem despre consecințele nu doar ale antisemitismului, ci ale rasismului în general.