Tot tu

Te văd în toate. Nu mai mint

Respir, trăiesc, exist prin tine,

Și doare tot ceea ce simt.

Ești doar un ,,tu”, nu văd un ,,mine”.

______________________________

Te simt aici, în orice clipă

Îmi ești trecut, prezent și soartă

Purtat pe-a gândului aripă

Te-am ridicat la rang de artă.

______________________________

O artă a durerii clare

Pe care-o văd ca fericire

Pe rană, zilnic, mai pun sare,

Și totuși o numesc iubire.

______________________________

Și te iubesc. Enorm. Mai tare.

Și vreau etern să-ți fie bine,

În viață asta îmi ești soare,

Te văd, te simt, numai pe tine.

______________________________

Nu-mi dai motive de speranță

În plus te văd cu-a ta iubită,

Eu tot cu inima de gheață,

Ea totuși pare fericită.

______________________________

Dar îți doresc doar bine-n lume,

Nu vreau să știu că-ți fac vreun rău.

Luminând ziua al tău nume,

Făcând totem ce e al tău.

______________________________

Mă uit la cer. Te văd pe tine

Acel albastru plin de viață,

Ce-ți face zilele senine

Dar de asemenea îngheață.

______________________________

În ochii tăi, a ta privire,

Mă tot cufund ca-ntr-un abis

Și tot visez a ta iubire,

Sperând să nu rămână vis.

______________________________

A ta prezență mă transformă

Și nu știam că sunt în stare

Să-mi fii în viață o reformă

S-aduci în tot așa schimbare.

______________________________

Un fulg de nea, un strop de rouă.

Te simt și mă gândesc la tine.

Ești un complet, o lume nouă,

În care totul e mai bine.

______________________________

Pe câmpuri, dealuri, prin natură,

Ne văd pe noi. Deja sunt visuri.

Căci mintea nu are măsură

Și nici nu face compromisuri.

______________________________

Esența ta, prezența-n sine

Că tu exiști. Că ești real…

Se simte rău și totuși bine,

De mi se pare anormal.

______________________________

Ești tot ce vreau, ești peste lume

Ca un Luceafăr, auriu,

De-aș încerca să scriu volume

Și tot nu pot să te descriu.

______________________________

Gândesc, te văd, te simt în toate

Și-am încercat să uit de tine.

Am constatat că nu se poate…

Mereu renunț. Nu-mi face bine.

______________________________

Iar pentru mine-a ta iubire,

Era și e necesitate.

De asta propria-mi fericire

O iau din inimi înșelate.

______________________________

Mă doare să rănesc. Mă doare.

Și-mi pare rău de tot ce fac

Și-aș vrea să pot să-mi cer iertare

Mă simt sub apă, într-un lac.

______________________________

Perfectul ești, un ideal

Concept de viață și de moarte,

Suspin pe plan sentimental

Dar universul ne desparte.

______________________________

Iar tot ce văd cât merg prin lume

Îmi amintește cât îmi pasă.

Și poate într-o zi voi spune:

,,Când te privesc, mă simt acasă.”