Lumina eternei iubiri

Privind adânc în ochii, de oameni trecători,

Noi am rescrie lumea, de-am fi nemuritori.

Crezând în infinituri, căci într-a ta privire,

Găseam etern lumina, un strop de nemurire.

______________________________________

O oază de speranță, priviri profunde, vii,

Din cosmos am renaște și-am fi din nou copii,

Distrus-ai paradisul, privind cum arde mut,

Te-ai transformat în umbre și-un chip necunoscut.

______________________________________

Pe clapele uitării, o ultimă dorință,

Căci ochii tăi albaștri ascuns-au suferință,

Ce porți la tine-n suflet, a fost mereu un vid?

Cum flori să mai răsară dintr-un pământ arid?

______________________________________

Renegi o-ntreagă lume, refuzi să o iubești,

Greșeală cu greșeală…cum poți să mai trăiești?

Interioară luptă, în chinuri și durere,

Adus-au separare și-o sumbră decădere.

______________________________________

Născuți suntem în lume, să plângem, să iubim, 

Să oglindim lumina, prin ceea ce simțim.

Pierdut printre ruine, uitat de Dumnezeu…

Aș vrea să vezi tu lumea, așa cum o văd eu.

______________________________________

Să cauți fericirea, desprinsă ca din rai,

Să o găsești în oameni, ca-n florile de mai.

Iar ochii tăi albaștri, nu fie a durerii,

Ce-o mare de lumină, tu, dar al primăverii.

______________________________________

Să vezi în fiecare, frânturi de veșnicie,

Plantând în al lor suflet lăstari de bucurie,

Cum peste ani de zile, cu timpu-mbătrânesc,

Cu-ai lor copii de mână, din suflet îți zâmbesc.

______________________________________

Privind cu ochii-n lacrimi, adânc în fiecare,

Vezi cerul și pământul, scăldate ca în soare,

Ființă pământeană, izvor de mântuire,

Căci omul este suflet, lumină și iubire.

______________________________________

Să vezi cum ploaia cade, cum viața te pătrunde,

Emoții în surdină, ce-n suflet lasă unde,

Cum raze de căldură te-nalță să iubești,

Privind cum se transformă în chipuri omenești.

______________________________________

Născuți din infinituri, ne-ntoarcem spre trăire,

Clădind infinitatea prin artă și iubire.

Atingem apogeul prin darul de-a iubi,

Pentru-a ne-ntoarce-n ceruri, s-avem ce povesti.

______________________________________

Privind o omenire scăldată-n armonie,

Cum lumea-i bunătate, e veșnică și vie,

Emoții-n chip de stele, cu-n suflet cald și sfânt,

Plângând etern lumină și pace pe pământ.