Ostașul, prietenul și viața ca „jucărie”

În cadrul orei de istorie, doamna profesor Tanovici Mihaela ne-a propus o temă care mi-a stârnit curiozitatea încă de la început. „Povestea unei fotografii” a condus la lungi discuții cu bunicul meu, Buruiană Iosif, căruia îi mulțumesc pentru toată zestrea de amintiri.

Bunicul, în vârstă de 93 de ani, povestește cu patos fiecare experiență și este exemplul viu al unor realități prin care a trecut țăranul român de-a lungul unor decenii. Povestea de azi este o discuție despre încorporarea în armată, rememorarea unor sentimente în legătură cu un prieten drag, fidel.

D.A: Îți aduci aminte poza asta, tataie?

I.B: Vai de mine, mamă, da! (moment de tăcere). Vezi ce om am fost eu? Nu așa, am făcut armată! Nu așa… Poza asta era făcută la Mogoșoaia. Cum îl chema pe calul ăsta? Nu Alun, nici Șaghi…Am uitat…Parcă Alun. Din București ni-o dus într-o tabără, am stat vreo două săptămâni pe acolo șî trecând pe acolo pe la un fotografier de așela, eu n-am avut ci faci, l-am strâns în pintini, el s-o ridicat așa șî fotograful de colo zice: „Ostașule, poți să-l mai strângi o dată?”, zâc: „Da!”… Și uiti că am fotografie.

D.A: În ce an era?

I.B: În 1953, cam prin iunie-iulie, cam așa era. Uiti ci militar am fost eu.

D.A: Povestește-mi, tataie, cum a fost în armată?

I.B: Vai di capu tău! Ci armată am făcut eu… Am făcut armată, nu jucărie. Armată! Când am încorporat în toamna lui ’52 șî am făcut un an de zile la Târgoviște șî am fost la defilare, la 23 august, că așa se făcea înainte. La 23 august, armata șî CAP-urili, tăți mergeu la defilare, fiecare în județul lor. După m-o mutat la București. Am făcut acolo la Garda Republișii, înainte îi spune Gardă Regală pi timpul regelui. În armată am împușcat eu acolo… Pfai di mini, mamă! Dormeam noi cum era acolo, la al doilea etaj. Când ti coborai pi scări în curtea unității, merjem când se dăde ordin cu comandantul di pluton, mergem cu caii șî noi îi păzeam pi ei. Atunci era ministru forțelor armate era Bodnăraș, era de la Suciava de aiși și era la Comitetul Central. Era Gheorgiu-Dej, Ceaușescu, Ana Pauker, tovarăș Georgescu, Vasile Luca. Erau vreo 7 inși. Mergem șî era un restaurant mare într-o pădure la Mihai Bravu. Mergem acolo șî îi păzeam pe dânșii… Noi îi păzeam pi ei. Mâncau, beau, se distrau. Noi făceam pază roată în jurul restaurantului, da’ era restaurant, nu jucărie, nu bodecă. După ce se distrau ei bine, veneu, își luau caii, că fiecare aveau calul lui, mergeu șî se plimbau prin pădurea acee la Băneasa. După veneam la unitate înapoi șî noi mâncam, ne dăde cartofi prăjâți cu polonicu’ șî cu o felie de pâini șî o gură di ceai șî hai la instrucție. Ș-am făcut trei ani șî două luni de zile am făcut armată. Atâta avem centura de pe burta șî suna stângerea la ora zăce, dădem centura de pe burtă. Acu’… După cum văd eu așa, la actualitățî, militari, descheieți, cu cravată la gât, polițai la fel… Eu știu… Asta e democrația sau așa e treaba asta. Eu am făcut armată, nu jucărie! Am venit acasă la doi ani șî doua luni. Mi-o dat concediu douăzeci de zile… La doi ani și două luni am venit acasă! Da’… O trecut, uite că am ajuns la anii ăștia, așa greu cum o fost! Dimineața asta era: un ceai ori o fasolă, era bună, carni, nu se vorbea de carni. Asta era la bază: ciorba, cu fasola șî cartofu’. Acu’ este mâncare bună. Eram patru la pâine. Uiti ci om am fost… O fost șî tinerețea… Era planton, era ofițer de servici. Poza aia era făcută la Mogoșoaia, era mama țânțarilor acolo. Nu putei sta.

D.A: La ce oră te trezeai?

I.B: Dimineața la ora cinci. Mergem după șî ni spălam cu apă răși. Acu’ îi boierime, acu’ îi boierime, nu altceva. Am făcut armată gre tare eu, nu știu cum am ajuns anii ăștia. Mergem la instrucție, tataie, până la ora doișpe. Soldat drept! Soldat la stânga! Soldat la dreapta! Soldat culcat! După aceea mergem la poligonul de tragere. Trăgem cu ZB. Trebuie să ochești. Dacă ochei pe numărul zăci, erai mare. Am avut șapti, opt, dar zăci n-am avut. Te evidenția în fața regimentului. Uiti soldatul cutare o reușât cu numărul cutare. Eu am fost fruntaș! Uiti, tu, ci cal… Vai di mini, mamă! Uiti, eu trăiesc, da’ el o murit, săracu’, nu mai este! N-am avut eu carti, măcar dacă aveam patru clase. Dacă așa o fost timpul, așa o fost timpul, că o fost focaru’ așela de război. Al Doilea Război Mondial, asta o fost treaba!