Paralele între ,,Infernul” lui Dante și animația ,,Dincolo de hotarele grădinii” – Analiza simbolisticii

Deși aparent pentru copii, desenul animat ,,Dincolo de hotarele grădinii” a fost făcut după bine-cunoscutul ,,Infern” al lui Dante Alighieri, parte din ,,Divina Commedia”.

,,Dincolo de hotarele grădinii”, difuzat prima oară în anul 2014, pe Cartoon Network, ne prezintă povestea celor doi frați, Greg și Wirt. Cei doi se aventurează pierduți prin pădure, în încercarea de a găsi drumul spre casă, fiind acompaniați de vrabia Beatrice.

În același timp, ,,Infernul” ilustrează trecerea celor doi poeți, Virgil și, desigur, Dante, prin toate cele 9 cercuri ale Iadului, spre cel mai îndepărtat nivel al acestuia. Datorită tenacității și manierei elegante în care a fost realizat show-ul, putem deduce o groază de paralele între cele două capodopere, însa cele ce urmează a fi analizate sunt doar câteva dintre cele mai relevante.

Întâi și-ntâi, este demn de observat faptul că fiecare episod din cele zece (excepție facând primul, care are rol introductiv), reprezintă câte un cerc al Iadului. Atât personajele principale, cât și cele cu care acestea interacționează, au parte de o evoluție asemeni lui Dante, de-a lungul călătoriei sale spirituale spre Paradis. Începutul desenului animat vizează întâlnirea celor doi copii cu pădurarul care, fără intenție, îi sperie: bătrânul îi avertizează pe cei doi cu privire la bestia ce zace în întunericul pădurii și care se hrănește cu sufletele celor pierduți. Tot aici, drumurile fraților și ale lui Beatrice se incrucișează.

Mai departe, ieșind din pădure, descoperă comunitatea cunoscută drept ,,Pottsfield”, aceasta fiind echivalentă cu Limbul, primul cerc al Infernului.

Aici suferă cei care nu au păcătuit, însă care nici nu au avut credința necesară. Pedeapsa lor este negarea Paradisului.

– Virgil

În limba engleză, cuvântul ,,Pottsfield” este prescurtarea lui ,,Potters Field”, care reprezintă porțiuni de pământ acoperite de morminte fără nume. Greg și Wirt întrerup ceremonia băștinașilor, fapt în urma căruia cei doi sunt supuși unor munci în gradină. Săpând, aceștia descoperă întâmplător schelete care prind viață și, după executarea unui dans, se îmbracă în costume din dovleci, urmând să se alăture comunității, în care toți ceilalți arătau, bineînțeles, la fel. La văzul acestora, copiii vor să părăsească locul cât mai repede posibil.

Așadar, multe suflete apar de nicăieri în Limbo, le este chiar spus că nimeni nu părăsește acel loc. Liderul comunității însă, îi lasă pe cei trei să plece sub premisa că, eventual, toată lumea va ajunge acolo. Intrând din nou în padure, cei trei eroi, copleșiți de furtuna violentă de afară, sunt întâmpinați de oamenii de la han, care mai de care mai voluminoși fizic. Aceștia le oferă un ospăț extrem de sățios, băuturi din belșug și haine noi, accesorizate extravagant, dar sunt refuzați. Această scenă reprezintă cel de-al treilea cerc al Infernului, Gluttonia (consumul excesiv de alimente, băuturi sau obiecte de bogăție).

,,Din vina Lăcomiei, aceste suflete triste sunt strivite de ploaie și noroi.”

– Virgil

Mai departe, cei trei îl întâlnesc pe bătrânul Endicott, putred de bogat, dar singur. Acesta se bucură enorm de vizita lor, considerându-i ,,nepoți”. Bătrânul este mâhnit, deoarece s-a îndrăgostit de o femeie care se presupune a fi fantoma ce cutreieră holurile conacului în toiul nopții. La sfârșitul episodului, se dovedește că, de fapt, acea ,,fantomă” era mai vie ca niciodată și locuia chiar sub același acoperiș. Astfel, bogăția este ridiculizată, prin faptul că averea lor combinată îi orbește până în punctul în care cei doi nu sunt conștienți de existența celuilalt. Acest episod este corespondentul celui de-al patrulea cerc, al avuției și risipei.

Pentru crima lăcomiei suferă aceste suflete. Acești funcționari care nu au făcut cheltuieli măsurate în viață. În schimb, la acești Papi și Cardinali, lăcomia a practicat excesul.

– Virgil

Într-un punct mai avansat al poveștii, asistăm la o scenă din cimitir, în care Wirt se ascunde după un mormânt ce conține numele acestui Endicott, aluzie la faptul că, indiferent de deținerile materiale, cu toții ajugem inevitabil în același loc. O altă scenă a lăcomiei e cea în care cei trei fură două monede din conac pentru a lua feribotul și a-și continua drumul înapoi spre casă. Același pasaj este întalnit în ,,Infern”, unde Dante ia feribotul cu exact două monede.

În continuare, întalnim o fetiță de vârsta celor doi, care este posedată de un spirit întunecat și controlată de mătușa ei vrajitoare, cu ajutorul unui clopot magic. Cele două colecționează broaște țestoase negre și dețin altare imense formate complet din oase umane, victime din trecut ale fetei. Acest decor descrie perfect cercul cu numărul șase, cel al ereticilor și blasfemiatorilor .

,,Aici vei găsi ereticii și adepții fiecărui cult și secte păgâne, îngropați împreună, arzând în focul etern.”

– Virgil

Ultimul episod reprezintă și ultimul cerc al Infernului, cel al trădării.

,,Cel mai jos, întunecat și îndepărtat de Rai. Știu eu drumul.”

– Virgil

Aici are loc întâlnirea dintre cei doi frați și bestia, care încearcă să-i întoarcă pe cei fără speranță, unii împotriva celorlalți. Din păcate, Wirt este pregătit să renunțe și să i se predea, pe când Greg, copil fiind, nu își pierde speranța nici în aceste momente cruciale. Entitatea malefică nu le cauzează afecțiuni în mod direct pentru a-și duce planul la bun sfârșit, ci îi manipulează treptat, folosindu-se de înșelăciune și tactică psihică. Aceasta încearcă să-l facă pe micul Greg să-l abandoneze pe Wirt, care devine parte din pădure, respectiv pe pădurar să-i trădeze pe copii.

Datorită personajelor ca Bestia, oamenii pot înțelege că persoana de care trebuie să se ferească nu e tipul cu un topor, nu e bătrânelul înfricoșător din pădure, ci ceea ce rămâne în întuneric și vorbește din umbră. Oamenii pot înțelege că există persoane care pot fi terifiante și pot provoca rău fără a fi nevoite să apeleze la violență fizică, iar acesta este cel mai mare act al trădării.

,,Dincolo de hotarele grădinii” este atât de bine nuanțat, încât poate fi privit la orice vârstă și din nefericire, mai puțin cunoscut. Este potrivit atât pentru copii, cât și pentru adulți, iar cu fiecare revizionare devine din ce în ce mai bun.

Observăm, astfel, efectul unei opere universale asupra creatorilor contemporani. Efecte care au loc în prezent și care vor parcurge asemeni unui ecou axa temporală, ajungând și în viitor

SURSE CITATE: https://dantesinferno.fandom.com/wiki/Infernopedia

SURSE MATERIAL FOTO: https://static01.nyt.com/images/2014/11/03/arts/GARDEN/GARDEN-jumbo.jpghttps://www.comingsoon.net/assets/uploads/2015/08/Dante-Bar-640-1280×720.jpg
https://i0.wp.com/www.tor.com/wp-content/uploads/2017/12/GardenWall04.jpg?resize=740%2C416&type=vertical&ssl=1
https://i.redd.it/mftpeozfpyk41.jpg
https://pm1.narvii.com/6345/6db5c8b9496411206e26659b4bc6402565992b2e_00.jpg
https://3.bp.blogspot.com/-DWoeO7cAB5M/TazdnGKUzRI/AAAAAAAAARM/kQ7ZWvAjYoI/s1600/Phlegya+ferries+Dante+and+Virgil+across+the+River+Styx.jpg
https://64.media.tumblr.com/e1a3b82728df1d1b5a6f1003fbed83fb/tumblr_pzdzl0SZvv1uy07yto1_1280.png
https://play-lh.googleusercontent.com/OVMYqtz2olunAE3zjKuJgLfiMJQTy2_da9LcbSGoiBWbPNZUvt-J_mPpCybgEvU-Teba=w330-h185-n-rw