Regina Maria a României 

Cu prilejul festivității de 1 Decembrie din cadrul Colegiului Național „Roman-Vodă” Roman, unde s-a adus aminte despre vitejia și convingerea Reginei Maria în a făgădui România Mare poporului, am crezut de cuviință să intru mai mult în pâine și să fac un articol separat cu informații despre viața Măriei Sale.

Regina Maria s-a născut la 29 octombrie 1875 la Eastwell Park, Ashford, Kent, Regatul Unit, numele real fiind „Marie Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha”. Fiind nepoata reginei Victoria a Regatului Unit, ea a fost prințesa Regatului Unit și a Irlandei. Fiind de religie protestantă botezul acesteia a avut loc la 15 decembrie 1875 având ca nași de botez pe: împărăteasa Rusiei Maria Alexandrovna și țarul Alexandru al III-lea (bunica și unchiul pe linie maternă), Alexandrine, ducesă de Saxa-Coburg și Gotha (mătușă pe linie paternă), Alexandra, prințesă de Wales (mătușă pe linie paternă) și prințul Arthur, duce de Connaught (unchi pe linie paternă).

În perioada copilăriei, prințesa Maria și sora ei mai mică poreclită Ducky (numele real fiind Victoria Melita) s-au atașat foarte mult una de cealaltă, rămânând apropiate pe parcursul vieții. Acestea au fost nevoite să se mute 3 ani în Malta după ce ducele de Edinburgh a fost numit la comanda Flotei din Mediterana, dar nu s-au plictisit, vizitând monumentele istorice de pe insulă și luând lecții de echitație.

În 1889 tatăl său a fost presat de regina Victoria, să accepte succesiunea unchiului său, Ernest al II-lea, la conducerea Ducatului de Saxa-Coburg și Gotha, astfel încât întreaga familie s-a mutat în Germania, la Coburg. Viitoarea regină nu s-a bucurat foarte mult de adolescență încât s-a încheiat subit când a fost obligată să intre în complicatul joc politico-diplomatic al căsătoriilor monarhice europene din a doua parte a secolului XIX. Soarta face că în aceeași perioadă Casa Regală a României era în căutarea unei femei cu sânge nobil pentru prințul de coroană, Ferdinand, menită să asigure viitorul țării și poporului. Nu la mult timp, în toamna anului 1892, regele Carol a fost la Londra pentru a oficializa logodna cu ducele de Edinburgh, tatăl Mariei, și apoi cu regina Victoria, care a fost de acord cu căsătoria prevăzută, oferindu-i cu acest prilej lui Carol Ordinul Jartierei (cel mai înalt ordin cavaleresc britanic).

Un an mai târziu, mai exact la 10 ianuarie 1893 la Sigmaringen în Germania, s-a celebrat uniunea Alteței Sale Regale Marie de Edinburgh cu Alteța Sa Regală Ferdinand, Prințul de Coroană al României. Celebrarea a cuprins de fapt un număr de trei ceremonii de căsătorie: civilă, catolică (religia lui Ferdinand) și protestantă (religia Mariei).

Cuplul s-a întors în Transilvania după o scurtă oprire la Viena unde și-au îndeplinit prima lor sarcină oficială ca rege și regină, aceea de a-l vizita pe împăratul Franz Josef. După finalizarea vizitei, aceștia au fost primiți cu brațele deschise încă de la trecerea frontierei, la Predeal.

 „Românii sunt latini. Vorbesc cu inima și cu mâinile. Din primul moment o adoptă pe Maria. În spatele acestei spontaneități afective se ascunde ceva mai profund. Începutul, poate, al unui sentiment monarhic profund în România. După aproape treizeci de ani de monarhie prusacă serioasă și competentă, dar care duce lipsă de imaginație, a venit în sfârșit momentul pentru o regalitate care vorbește sufletului. Este un dialog care între Maria și poporul român va continua, în ciuda vicisitudinilor istorice, timp de patruzeci și cinci de ani.”

—Guy Gauthier, Missy, regina României

La întoarcerea în țară a cuplului princiar s-au oficiat 32 de nunți ale unor țărani români, la Biserica Sfântul Spiridon Nou din București, urmate de o masă la Ateneul Român, unde Prințul Ferdinand și-a adus soția.

Regina Maria a adus pe lume 6 copii: Regele Carol al II-lea al României, Regina Elisabeta a Greciei, Regina Maria a Iugoslaviei, Principele Nicolae, Ileana, Arhiducesa Austriei, Principele Mircea, care a decedat la 3 ani.

Relația cu Regele Ferdinand era una tumultoasă ei fiind ca „doi cai rău împerecheați” – spusele reginei, sugerând că cei doi aveau personalități și gândiri diferite, dar cu trecerea timpului și venirea pe lume a copiilor cuplul regal au lăsat diferențele la o parte.

Firea copilăroasă a reginei și timiditatea exagerată a regelui i-au făcut pe cei doi să nu se impună cu strictețe în viața copiilor, asta rezultând la neîndeplinirea viitoarei misiuni și anume de a conduce țara. Maria își iubea copii de la cer până la pământ, dar dragostea s-a dovedit a fi ineficientă când vine vorba de o educație fermă corespunzătoare; chiar Alteța Sa afirmă că: „Nu aveam fire de pedagog. De fapt, mă trăgea inima să fiu prea îngăduitoare; am avut întotdeauna groază de orice fel de tiranie sau de constrângere și mi-a fost cu neputință să înving groaza ce aveam de a dojeni. Din nenorocire însă severitatea în doză prea mică e tot atât de primejdioasă pentru bunele rezultate ale educației ca și severitatea în doze prea mari. Mărturisesc că multe din dezamăgirile și chiar din dezastrele vieții mele pot fi atribuite acestei neputințe înnăscute de a certa sau de a dezaproba.” – Regina Maria

Casa Regală nu putea ține locul unei adevărate instituții pedagogice. Curtea a reprezentat mai degrabă un mediu delăsător, în care fiecare copil regal a crescut în voia lui, fără o educație riguroasă, corespunzătoare viitoarei lor îndatoriri, personalitățile lor având lipsuri serioase. Într-un final, toți au ținut unii la alții până în momentul despărțirii și după aceasta.

Din păcate Regina noastră iubită și eroina acestui popor s-a stins din viață din cauze naturale (ciroză) la vârsta de 62 de ani, la 18 iulie 1938, Castelul Pelișor, fiind înmormântată la Mănăstirea Curtea de Argeș pe data de 24 iulie 1938, Regina Elisabeta a României rămânând succesor.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *