Regina regelui

Regina regelui ai fost mereu,
Jucându-i inima ca la șah mat,
Savurându-l ca pe un clișeu
Când spre-al tău piept tu l-ai chemat.
Și l-ai chemat cu groază și cu milă,
Ca pe-un nebun vrăjit de al tău chip,
Cu fața lui în palma ta fragilă,
Și-i săruți tu chipul cu stereotip.
Și sărutându-l încet pe-al lui creștet,
Cu ale tale buze, roșii, sângerii,
Transformându-l în cel mai frumos epitet,
În vise, șoptindu-l chiar și îngerii.
Regina regelui ai fost,
O stea pe bolta-ntunecată,
Lumină-n sufletul anost,
Cu a ta gură fermecată.
Răspunsuri