Regele Ferdinand – duritate, sacrificiu, împlinire

Cu ocazia zilei de 1 decembrie m-am decis să prezint una din cele mai mari personalități din spațiul românesc, fără de care Marea Unire nu ar fi fost posibilă.

Poate vă întrebați de ce am adăugat acele trei substantive în titlu și am să vă spun de ce: pentru că prin aceste cuvinte îl pot caracteriza și ca om, dar și ca rege și voi explica detaliat fiecare cuvânt.

Primul: duritate. Regele Ferdinand s-a născut în familia de Hohenzollern-Sigmaringen la data de 24 august 1865. Ca om, el era tăcut și serios la fel ca unchiul său, Carol I. A urmat prestigioasa Universitate din Leipzig, Școala de ofițeri, și Școala Superioară de Științe Politice și Economice din Tubingen. Acesta avea vaste cunoștințe legate de botanică, fiind cucerit de flora României, învăța despre poporul român și cunoștea foarte bine limba română. Acesta fusese numit moștenitor al României, deoarece singurul copil al Regelui Carol I și al Elisabetei (cunoscută și sub numele Carmen Sylva ca poetă) murise la 4 ani; ei aveau o fetiță pe nume Maria. Ferdinand și-a luat în serios responsabilitățile ca moștenitor, în ciuda greutăților pe care le-a întâmpinat („Înțelegea cât se simțea de stingher și ce dor de casă îl cuprindea, într-o viață atât de deosebită de aceea cu care fusese obișnuit, înjugat la o sarcină grea, care nu-l ademenea și a cărei frumusețe și mărire n-o înțelegea încă” – „Povestea vieții mele”, de Regina Maria). Principele Ferdinand se îndrăgostise de domnișoara de onoare a Reginei Elisabeta, Elena Văcărescu, dar nu i-a fost permis să se căsătorească cu ea deoarece moștenitorul trebuia să ia de soție pe cineva de rang înalt și, astfel, Regina Maria i-a devenit soție.

Al doilea: sacrificiu. La începutul Primului Război Mondial, Ferdinand a fost pus să facă una din cele mai grele decizii de până atunci și anume să hotărască de ce parte va intra România în război. Românii doreau să fie de partea Antantei pentru a putea recupera în special Transilvania de la unguri, însă, la început, Ferdinand dorea să participe alături de Puterile Centrale din care făcea parte și Germania, țara sa natală. Dar la presiunea cauzată de opinia publică și insistențele propriei soții, care a înțeles idealurile națiunii române, Ferdinand decide ca România să intre de partea Antantei. Acesta, la început a fost foarte afectat de decizie, încât i-a trimis o scrisoare fratelui său, Wilhelm, în care spunea: „nu mai pot să gândesc și să acționez ca un german, ci trebuie să gândesc și să acționez ca un român”. Din această frază se poate observa cât de greu i-a fost să ia această hotărâre. Nu este ușor ca cineva să renunțe la propria familie pentru a putea îndeplini un ideal al unui popor străin. De aceea, Ferdinand este numit și „cel loial” pentru acest sacrificiu de sine și asta NU trebuie ignorat niciodată de noi.

Al treilea: împlinire. Am ales acest cuvânt pentru a arăta rezultatul tuturor faptelor acestui monarh. Deși a avut o viață plină de neîmpliniri, sacrificii, s-a dovedit a fi mai român decât alții din toate colțurile țării, deși născut din inima Germaniei.

Cu un curaj deosebit, o minte luminată, și respect pentru națiunea noastră, Regele Ferdinand, împreună cu toți politicienii din acea vreme, au reușit să facă România cunoscută în toate colțurile lumii și să îndeplinească unul din cele mai mari visuri ale poporului nostru.

Sursă foto: Historia