Un altfel de Crăciun cu prof. dr. Daniela Popescu

        Pe data de 16 decembrie am avut marea plăcere să o ascult, împreună cu colegii mei, pe domnișoara Daniela Popescu, în cadrul unei întâlniri online a orei de istorie, în care ne-a povestit despre viziunea asupra Crăciunul din secolului al XX-lea și frumusețea lui. Simplist, dar profund, spiritul Crăciunului se simțea și atunci în inimile tuturor și reprezenta un moment de bucurie. Ca să reușim să înțelegem această sărbătoare, cu precădere în perioada comunistă, am fost îndrumați să parcurgem un drum al transformării ei, pornind de la anumite artefacte. Începând cu prezentarea unor felicitări, de la începutul secolului al XX-lea, adunate de studenții facultății de istorie, am văzut cum o puternică influență germană își punea amprenta asupra lor prin intermediul textelor în acea limbă. După aceea, din anul 1950 chiar până în 1970, textele au fost redactate în limba rusă. Renunțarea, mai apoi, la ele, s-a făcut pentru ca România să își arate dorința de independență față de Rusia. De altfel, felicitările erau destul de detaliate și pline de culoare la început, iar cu timpul, din anii 1970-1980 au început să fie foarte simpliste, cu sintagme oarecum clișeice.

De altfel, presa interbelică, în perioada sărbătorilor de iarnă, nu menționa nimic legat de sărbătoarea Crăciunului. Având în vedere anii de care a fost nevoie pentru realizarea Marii Uniri și a tradițiilor și legilor ce difereau de la o provincie la alta, abia după unirea legislativă din 1925 se începe a se vorbi, în numeroasele ziare, despre Crăciun. Presa era deosebit de vocală și chiar ironiza unele momente. Un exemplu ar fi într-unul din ziarele de mai jos, în care, pe o stea este scris ,,viitorul guvern”, aluzie făcută la îngrijorarea politicienilor, din prejma sărbătorilor, privind apropierea alegerilor.

Mentalitatea din perioada comunistă asupra perceperii Crăciunului avea la bază mișcarea ateistă reprezentativă acestui regim. Astfel, pentru tot blocul estic care a preluat ideologia comunistă, nu exista un moș Crăciun, ci un moș Gerilă îmbrăcat în albastru, care venea de Anul Nou. Până și în discursul conducătorilor (de exemplu: Nicolae Ceaușescu), termenul de ,,brad de Crăciun” era înlocuit cu cel de ,,pom de Crăciun” sau cel de ,,serbare de iarnă”, folosit în locul ,,serbării de Crăciun” (în care nu existau ca personaje Maria și Iosif, ci crăiasa, fulgul de nea, etc.). Totuși, abia în anii ’90 se revine la scenetele despre nașterea Domnului, în care copiii nu mai erau obligați să fie îmbrăcați în porturi populare ca până atunci.

De asemenea, și ornamentele pentru brad erau destul de diferite, în funcție de posibilitățile oamenilor. Globurile de sticlă erau destul de scumpe, mai erau și de tablă, dar multe erau confecționate chiar în casa fiecăruia, din cutii de chibrituri, un material de ambalat cadouri, etc. Un mod de decorare a bradului destul de mult folosit era prin punerea de bucăți de vată pe crengi pentru a conferi aspectul de zăpadă.

Criza economică din anii ’80, înrăutățită de raționalizarea alimentelor, a făcut ca oamenii să fie nevoiți să își sacrifice mai multe animale, însă din cauza legii ce impunea un număr restricționat de capete, făceau sacrificarea pe ascuns. Tot o parte mai puțin plăcută era și ideea de bază a regimului comunist: omul nou, care trebuie să muncească mai mult și mai mult. Anul Nou fiind o trecere atât de importantă, în urma căreia se făcea estimarea muncii fiecăruia în anul ce s-a terminat, pentru ca cel ce vine să fie și mai prosper, se sărbătorea tot prin muncă. Fabricile, uzinele chiar organizau, în cantinele lor, festivități de Anul Nou, la care nu erai obligat să mergi, dar la a căror desfășurare prezența ta ar fi făcut o impresie mai bună.

Așadar, toate aceste informații am avut ocazia să le aflăm de la domnișoara profesor doctor Daniela Popescu, care a binevoit să ne împărtășească, prin intermediul imaginilor din expoziția de iarnă, aspecte neștiute de noi, elevii de azi, despre un alt mod în care s-a trăit această perioadă magică a Crăciunului. Pe mine, personal, m-a făcut să apreciez mult mai mult modul în care eu pot simți această sărbătoare și recunoștința pe care trebuie să o am pentru împrejurările vieții de care dispun. Îi mulțumesc doamnei profesor și sper că am reușit să bucur și cititorii acestui articol cu informații prețioase și sentimente aparte față de cele simțite de zi cu zi!