INTERVIUL DE DUMINICĂ #13

Bună ziua, dragii mei, și bine v-am regăsit la Interviul de Duminică. Cineva drag spunea că, pentru a te cunoaște cu adevărat, trebuie să te asculți. Și ca să te poți auzi, ai nevoie de liniște și de Dumnezeu. Numai în liniștea propriei tale ființe, poți vorbi cu tine și cu El. Invitatul meu de astăzi, își găsește liniștea când se plimbă prin natură. Îi place să se odihnească și, deși revelația despre cine este el nu a apărut încă, este sigur că nu vrea să urce Everestul.

Adelin, bine ai venit la Interviul de Duminică. Mă bucur că ai acceptat invitația mea. Pentru toți cei care citesc acest interviu, te-aș ruga să începem prin a le spune câteva cuvinte despre tine.

Salutare tuturor! Eu sunt Adelin. Cel mai greu lucru pe care trebuie să-l fac în viață uneori este să vorbesc despre mine. Ce aș putea spune despre mine? Nu știu ce aș putea spune despre mine, sincer. Ce știu cu siguranță este că îmi place foarte mult să mă odihnesc:)) mai ales după câteva activități solicitante!

Sunt în anul 4 la Facultatea de Teologie, mă pregătesc pentru licență și tot ceea ce ține de această sferă academică.

Îmi plac ieșirile în natură, dar nu aș urca Everestul, ci să merg la pas. Așa simt că mă pot detașa de lumea cotidiană și pot să mă concentrez pe liniștea mea, care, în zilele noastre, cam lipsește! Uneori simt nevoia să fac aceste ieșiri singur pentru a putea medita și gândi liniștit la ceea ce am făcut și la ceea ce am de făcut pe mai departe.

Cam atât despre mine, poate vreodată vom face o astfel de ieșire în natură cu mai mulți voluntari!

In prezent, ești coordonatorul Comisiei Liturgice, fiind prezent la toate activitățile de natură spirituală ale Colegiului. Povestește-ne parcursul tău. Cum ai ales să fii voluntar la Colegiul Sfântul Nicolae, de ce ai ales comisia Liturgică și ce înseamnă pentru tine să fii coordonator.

Da, în prezent sunt coordonator al Comisiei Liturgice, comisie care este centrul de legătură între toate celelalte, din punctul meu de vedere.

În anii anteriori am fost doar membru al acestei comisii, apoi secretar, iar acum iată că am ajuns să fiu și coordonator! Nu pot spune că am visat la acest lucru, deoarece știam de la ceilalți coordonatori că nu este o treabă ușoară. Dar dacă Dumnezeu așa a hotărât, ca lucrând prin cei care m-au propus și m-au ales, să fiu coordonator, am primit cu bucurie această cinste, o numesc eu, pentru că într-adevăr este un lucru deosebit să treci prin toate treptele unei astfel de lucrări!

De ce am ales să fiu voluntar? Da, e destul de mult de povestit... pe lângă faptul că locația aceasta este una de excepție, adică nu îți poți dori altceva mai mult ca student la Teologie; când am ajuns la Facultate aveam o experiență, ca voluntar, de circa 3 ani în ATOR Onești. Acolo aș spune că am început să practic voluntariatul, cu bătrâni, cu copii, cu oricine avea nevoie de ajutor de o vorbă bună! Dar bazele voluntariatului desigur că în cadrul Colegiului Sfântul Nicolae au fost puse.

Fiind obișnuit cu mersul la biserică, la slujbe, din start am considerat că viitorul meu în Colegiu va fi alături de membrii Comisiei Liturgice. Cele mai mici detalii în ceea ce privește organizarea unei anumite slujbe sunt responsabilitatea mea. Sunt dedicat total în aceste lucruri și de aceea doresc ca tot ceea ce ține de biserică, de slujbe, de Comisia Liturgică, în general, să fie impecabil!

După un semestru în care am fost coordonator am înțeles cât de mult muncesc cei care au anumite funcții într-o instituție. A fi coordonator, cum am zis și anterior, este o cinste pentru mine, dar, totodată, este și o mare responsabilitate având în vedere că trebuie să menținem ridicată ștacheta lăsată de predecesorii noștri, în ceea ce privește activitsatea Colegiului Sfântul Nicolae.

Mi-am dat seama că nu poți face nimic de unul singur, mereu e bine să ai pe cineva alături care să te sprijine, dacă nu material sau fizic, măcar cu o vorbă bună, cu o încurajare. Cred că acest gest îți dă un puterea să nu te dai bătut oricât de greu ți-ar fi.

Care a fost sau care este cea mai mare provocare în activitatea de voluntariat și cum reușești să o depășești?

Cea mai mare provocare consider eu că este timpul, care este dușmanul nostru permanent. Greu este de gestionat acesta! Dar prin eforturi fizice, mentale, de oricare vrei, și prin prioritizarea lucrurilor, poți face față acestui dușman permanent, ba chiar poți să-l învingi uneori!

Uneori, consider, în primă instanță, că ceea ce am preferat să fac în schimbul altui lucru poate fi în defavoarea mea, dar la final se dovedește că alegerea a fost bună și de folos, asta mai ales când de fiecare pun început bun, gândindu-mă la Dumnezeu și cerându-I ajutorul, pentru a mă îndruma spre ceea ce este mai de folos să fac, nu doar pentru mine ci și pentru cei din jurul meu.

De cele mai multe ori când ne întâlnim, vii sau pleci la o Liturghie sau priveghere. Ce înseamnă pentru tine participarea la slujbe?

Ca să citez un părinte drag mie, spun și eu asemenea lui, slujbele dau viață! Prezența mea la slujbe o consider necesară și de un real folos și ajutor pentru mine și liniștea mea, în primul rând, iar mai apoi odată cu participarea la slujbe te faci direct părtaș acelor slujbe, te transfigurezi dacă trăiești la intensitatea necesară respectivele slujbe. Biserica e locul unde uiți de cele ale lumii și intrii într-o lume nouă, o lume transfigurată și înnoită duhovnicește. Sentimentele pe care le am în momentele de la slujbe sunt inedite de fiecare dată, de fiecare dată totul parcă este altfel, mai nou, mai frumos, chiar dacă acestea se repetă.

Biserica este izvorul din care izvorăsc permanent slujbele, care odată trăite cum se cuvine au puterea de a răvăși totul în interiorul fiecăruia. Participarea la slujbe însemnă din punctul meu de vedere, un drum lin către Împărăția Cerurilor.

Te-ai întrebat vreodată dacă există Dumnezeu?

Niciodată nu a fost nevoie să mă întreb dacă Dumnezeu există. De fiecare dată, când am avut cea mai multă nevoie, a lucrat tainic în viața mea. Convingerea că Dumnezeu există trebuie să fie prezentă la fiecare persoană în parte, căci niciodată nu va lăsa Dumnezeu ceea ce El a creat!

Care sunt top cărți sau filme pe care le-ai recomanda și de ce.

Cărțile pe care eu le-aș recomanda ar fi în primul rând, gândindu-mă la studenții teologi mai ales, "Tratatul despre preoție" al Sfântului Ioan Gură de Aur, pentru a înțelege mai bine ce vor să facă cu adevărat din preoție, iar în al doilea rând, cartea "Lucrătorii viei", o poveste foarte frumoasă din familia unui tânăr preot care schimbă radical o comunitate crezută de alții deja demult pierdută și o aduce pe drumul cel drept al credinței.

Este ceva ce vrei să le transmiți voluntarilor pe această cale?

Voluntarilor le cer în primul rând iertare, căci poate am fost uneori prea stresant cu participarea la slujbe, dar asta nu o fac din răutate, ci din dorința de a fi cu toții una în rugăciune, de aceea dar suntem o comunitate, să știm cum să îi fim aproape celuilalt, și cum s-ar putea înfăptui acest lucru, dacă nu prin rugăciune?

Mulțumesc și ție, Teofana, pentru întrebările realizate într-un mod surprinzător. M-am bucurat să îmi pot exprima gândurile și în scris în ceea ce privește activitatea mea de voluntar, membru și coordonator în cadrul Colegiului Sfântul Nicolae.

Mulțumesc și o zi frumoasă tuturor!