INTERVIUL DE DUMINICĂ #18

Pe invitatul din această săptămână cu siguranță l-ați auzit la strană joi de joi dacă ați participat la Sfânta Liturghie a Colegiului din anul acesta universitar. Claudiu e membru al Comisiei Proiecte și e o voce puternică și în strană și înafara ei. Pentru început, ne-ar face plăcere să știm câteva lucruri despre tine. Cine este Claudiu? Care este povestea lui?

Salutareee! Pentru cei ce nu au reușit să mă cunoască încă, fie din cauza mea, fie din binecuvântate pricini, mă numesc Claudiu, am 19 ani și sunt student în anul I la Facultatea de Teologie din Iași. Am absolvit Seminarul Teologic din Botoșani anul trecut. Sunt o fire mai pragmatică și mai serioasă, optimist din fire, însă și realist. Îmi place să fiu foarte direct în ceea ce transmit, întrucât nu sunt omul care să aleagă ocolișurile de obicei. Mare parte din timpul meu mi-o petrec cu capul în cărțile de muzică, întrucât muzica bizantină reprezintă cea mai mare pasiune a mea. În restul timpului obișnuiesc să mai citesc cărți ce reprezintă un interes ridicat pentru mine, să mă documentez în numeroase domenii, să mă plimb și să ascult muzică. Caut să îmi petrec timpul cu oameni de calitate, de aceea îmi fac mai greu prieteni. Pe scurt, ăsta-s eu. Un tip obișnuit, cu activități la fel de obișnuite.  

Am observat și noi că ești atras de muzica bizantină. Cum a început această pasiune a ta?

Cum am spus mai sus, pentru muzica bizantină simt mai mult decât o simplă atracție. Muzica bizantină, pot spune, a ajuns să facă parte din viața mea și chiar din mine. Prima oară am intrat în contact cu muzica bizantină la strană, în cadrul slujbelor bisericii, pe când eram un băiat timid, însă dornic de a cânta și a-l lăuda pe Dumnezeu. Mai târziu, ajuns în primul an de seminar, am început să studiez muzica și la orele de curs. Am început să citesc zi de zi exerciții și partituri, să ascult, să încerc să cânt la rândul meu, de multe ori greșind, falsând și luându-o de la capăt. Ceea ce contează, mai ales în acest domeniu, e să nu te dai bătut. Să încerci până nu mai poți și a doua zi să o iei de la capăt. Așa am reușit să descopăr și să învăț, uneori cu alți colegi și prieteni, alteori singur, tainele proslăvirii lui Dumnezeu prin rugăciunea cântată. Desigur, încă mai am multe de învățat, întrucât sunt la început de drum în acest meșteșug și această artă a psaltichiei, și mai sunt multe de descoperit, și nădăjduiesc că voi ajunge să le cunosc cu ajutorul lui Dumnezeu.

Care a fost cea mai mare provocare in activitatea de voluntar si cum ai reușit să o depășești?

Cea mai mare provocare ca voluntar? Hmm, greu de spus. Nu aș spune că am avut o provocare foarte mare în activitatea mea de voluntar, deoarece cei care m-au format în acest sens și m-au îndrumat pe această cale, mi-au pus înaintea tuturor calităților pe care trebuie să le întrunească un voluntar, dăruirea. Cât timp tu dăruiești din tine, din energie, din timp și dragostea ta celor din fața ta, orice eventuală provocare dispare. În schimb, recunosc că am avut foarte mari probleme cu vorbitul în public înainte de a fi voluntar și faptul că voluntariatul m-a pus în situația de a vorbi în fața unor oameni de la cele mai fragede până la cele mai înaintate vârste mi-a provocat emoții incomparabile. Nu aș considera acest lucru cea mai mare provocare, însă sigur a fost una dintre ele.

Care consideri ca sunt punctele tale forte?

Aș spune că dedicarea și seriozitatea cu care mă implic când simt că merită. Pentru mine contează foarte mult ca acolo unde este nevoie de prezența mea să încerc să dau tot ce pot, ca să iasă totul bine.

De ce CSN? Ce proiecte/activități ți-au placut sau îți plac?

Recunosc că aveam păreri nu foarte pozitive despre CSN înainte de a fi membru, însă în CSN am găsit o comunitate de oameni faini, care m-au făcut încă din primele zile să mă simt ca fiind parte din familie și să mă simt acasă. CSN-ul e mai mult decât o comunitate de voluntari și studenți, CSN-ul e chiar o familie și mă bucură nespus faptul că fac parte din ea. Din #familia_CSN. Nu pot spune că am vreo activitate preferată în cadrul Colegiului, întrucât toate au avut un aport pozitiv în dezvoltarea mea, însă un loc aparte îl are Festivalul de Muzică Bizantină, datorită pasiunii mele pentru muzica psaltică și pentru slujbele Bisericii.

Ce ai dori sa îmbunătățesti la tine și de ce?

Pragmatismul. Uneori sunt prea direct, și nu toți oamenii sunt pregătiți sau pot primi ceea ce spun sau încerc să transmit. Aș schimba modul de abordare în unele situații, întrucât uneori recunosc că e defectuos și am avut de pierdut în raport cu anumite persoane. De aceea, îndemn spre a avea grijă ce, cum și cui spunem, întrucât cuvintele pot fi niște săbii ascuțite de foarte multe ori.

Ce nu știu membrii CSN despre tine și ai vrea să o facă?

Chiar dacă uneori am față de bau-bau, nu mușc. 😊 Sunt mai rezervat în ceea ce privește conversația cu ceilalți, însă odată ce ajungi să mă cunoști,  vei observa că ai cu cine schimba o vorbă și că, în timp, vei descoperi și o persoană pe care te poți baza în situații de criză.

Ce sfat de viitor ai avea pentru colegii tai, dar și pentru tineri, in general?

Dați tot ce puteți ca să faceți binele acolo unde sunteți. Nu vă pierdeți timpul cu oameni și lucruri care nu merită. Zâmbiți și vorbiți cu Dumnezeu cât mai des, faceți din El și din Maica Domnului cei mai de nădejde prieteni ai voștri. Trăiți-vă tinerețea, și faceți în așa fel încât să o trăiți și frumos, și în Hristos. Nu uitați: trecutul e istorie, prezentul e un dar și viitorul e o taină.