Dorul unui bătrân

de Panțiru Iustina

Plângeam în coliba de la capătul lumii,

Unde și marea

Și-a oprit vuietul,

Unde florile

Au știut curgerea.

Dar în ochi licărea un surâs.

Tăceam în coliba de la capătul lumii,

Unde copacii

Creșteau din lumină,

Unde norii

Slobozeau mană.

Iar în inimă răsunau aripi.

Cântam în coliba de la capătul lumii,

Unde Soarele

Se naște la apus,

Unde râul

Curge spre munte.

Și îmi zdrobeam genunchii de piatră.

Și se deschideau florile în cer.