Literatura, un fenomen social sau o cerință fundamentală a viitorului?

De Valeria Tabuncic

                 Incorect din punct de vedere teoretic, dar totuși uneori am tendința să cred că verbul „a citi” poate fi clasat ca fiind echivalent al verbului „a fi”. Lectura, este categorizată drept unul dintre aspectele primare și indispensabile dezvoltării sociologice a ființei umane, care nu poate fi realizată în absența unor parametri educaționali impuși de societate.În esență, literatura este denotată ca fiind o artă ce permite cunoașterea cu ajutorul literelor, din punct de vedere conotativ însă, aceasta devine sugestia unei realități eterne capturate pe o foaie de hârtie.

                Cuvântul, în mod particular,este expresia unui singur om, scris acesta capătă sens, aruncat în neant însă, devine simbolul unui trecut pierdut, lipsit de valoare și autenticitate. Fiecare slovă înșiruită pe o suprafață, fie aceasta un perete, o foaie sau o piatră, va deveni un izvor al trecutului, prezentului și viitorului transpus în eternitate. Pentru a înțelege corect izvoarele artistice expuse de maestrul creator, lectorul e solicitat să-și reformuleze propriul mod de percepere al vieții, încercând să parcurgă universul psihologic al artistului. Punctul arhetipal al unei opere îl constituie un caz singular, anticipat de complexitatea jocului artistic și de amploarea acțiunilor desfașurate în cadrul cursului narativ. Prin prisma depășirii limitelor spațio-temporale și a evaziunii din contingentului, lectorul reușește să străpungă universul psihologic al maestrului creator, astfel încât e realizată conexiunea lector-creator, fundamentul căreia, are drept geneză opera literară.

                Grație literaturii, ființa umană are șansa să părăsească problemele epocii în care trăiește, regăsindu-se într-un univers complet diferit. Aceste senzații pot fi trăite parcurgând opere precum cele ale scriitorului englez J.R.R. Tolkien , cum ar fi „Stăpânul Inelelor”, operă prin interludiul căreia poți pătrunde într-o lume complet necunoscută, bazată pe legi și criterii complet diferite :Țara de Mijloc . Lectura acestui roman reliefează aspectele uimitoare ale imaginației noastre proprii, dar totodată și capacitatea de înțelegere a ideilor enunțate de autor; ea face posibilă descoperirea a noi personaje fictive precum hobbiții sau a celor mitic tradiționale, zâne sau gnomi. În acest mod, propulsându-ne în beletristică, suntem predispuși unei eschivări din contingent, îndepărtându-ne de problemele cotidianului absolut . „Lectura este unicul mijloc prin care putem aluneca, uneori involuntar, în pielea, vocea sau sufletul altcuiva.” afirmă Joyce Carol Oates.

                Datorită infinitului de cunoștințe pe care le oferă, datorită valorilor morale si plăcerii pe care o dăruiește, literatura este importantă. Fiecare etapă a vieții necesită parcurgerea unor serii specifice de opere literare , începând din copilărie cu operele ficționale scrise de genii literare precum Ion Creangă, Alec Blenche, Antoine de Saint-Exupery, adolescența marcată de operele cunoscuților autori Mircea Eliade, Mihai Eminescu, Jack London sau Guy de Maupassant, maturitatea subliniată de artiști literari precum Madeleine L’Engle cu ”O buclă in timp”, Sherman Alexie cu „Jurnalul complet adevărat al unui indian cu jumătate de normă” și Marcel Proust cu ”În căutarea timpului pierdut (măcar Swan)”, romane ce includ un amestec de seriozitate inocentă, umor şi o dramă profundă, actuală, tangibilă și într-un final batrânețea care trebuie petrecută lecturând romane precum :”Meditații metafizice” de Decartes, ” Un om sfârșit” de Giovanni Pappini sau ”Moartea și busola ” de Jorge Luis Borges. La remarca lui Gustave Flaubert care sublinia ideea împlinirii prin lectură, putem constata vitalitatea acestei arte indiferent de vârsta pe care o avem, ea fiind cea care formulează continuitatea vieții prin interludiul unor istorii deja trecute: „Singura modalitate de a tolera existența este de a te pierde în literatură ca într-o orgie veșnică.”

                 O singură carte poate modifica radical o concepție formată pe parcursul unor decenii, fiecare nou criteriu supus destinului și existenței umane enunțat reprezentând un nou mod de gândire, noi întrebări și noi răspunsuri. Autobiografiile excepționale ale persoanelor cu adevărat geniale, istoriile care nuanțeză aspectele contradictorii ale societății: bine și rău, ură și iubire, urât și frumos, război și pace în ansamblu constituie un spectru larg de idealuri spre atingerea cărora e îndemnat lectorul. Fiecare personaj poate deveni un exemplu sau un contra-exemplu, iar fiecare scriere literară reprezintă un nou mod de a înțelege viața, această idee fiind susținută de jurnalistului român Mihail Cucereavii „Literatura se inspiră din Viaţă, iar Viaţa – din Literatură”.

                 Este literatura o necesitate fundamentală a viitorului? Da, este! Secolul 21 este predominat de dezvoltarea continuă a tehnologiei, fapt care a condus spre o reducere constantă a numărului de copii, tineri sau maturi pasionați de lectură. Cu toate acestea, literatura rămâne una din prioritățile fundamentale ale viitorului, dat fiind că în absența acesteia inclusiv copii vor fi privați de la o dezvoltare personală corectă. Da, tehnologia este o nouă cale de ”a exista”,  iar orice operă literară poate fi digitalizată acum, important este să se cunoască și înțeleagă influența benefică a lecturii pentru a fi evitată înlocuirea acesteia cu activități inutile predispuse de mediul online.