How to see the sea and shore

Cred că te-am recunoscut. Eram iubiți într-o altă viață. Tu erai acolo, steady, și eu mă pierdeam în neștiri.

O constantă atracție se gătea ușor într-o oala sub presiune. Noi eram insignifianți- două cepe sau poate un ardei și un morcov- niciodată idea principală.

Completezi pământul, magma ce stă să erupă,

însă tu ești o rudă îndepărtată- uitată de furie și angoasă.

Te-ai rupt și destrămat- oasele tale sunt fragmentate în mii de stele pietroase;

Nu ești o idee frumoasă, ci mai mult un coșmar uitat,

căci poate semeni cu stelele atunci când luna cucerește zările

Însă crăiesele te fură în momente

Și apoi vin eu.

Nu sunt continuarea ta, nu sunt jumătatea ta

Nu pot să fiu nimic din ceea ce tu ești

Căci nici măcar reflexia ta nu o văd

în buzunarul pantalonilor mei.

Nici pantaloni nu am

sunt o masă lichidă în dureri.

Câteodată chiar cred că mă urăști. Un pas greșit, o adiere puternică, o reflexie opacă. Nu merit asta- contradicția dintre noi este prăpastie peste cuvinte și vorbe. Tu, o privire retrasă, o durere anchilozantă, ești constantă în ochii muritorului. Însă eu, valuri de emoții, fluturi de apă, cortină de plase selenare, sunt o mixtură de pasteluri și culori primare. Ce bucurie să te văd ca o constantă.

Oare o să mă lași atunci când un nemuritor vine și pălește lumea? Sunt ca lipiciul în păr, ca orice obiect- o materializare a dorinței de a te vedea. Sufăr în mii de valuri, vânturi, porturi, vase și alge... pentru ce? Căci iubirea pe care o port pentru tine, oricât de mult o văd ca o reflecție din nou, oricât de mult te-aș lăsa să mă orbești cu sclipirea ta în locul stelelor- este departe.

Mă chinui! Încerc! Îi fac pe toți să sufere, fur suflete de copil și „marinari” doar ca să te întorci la mine.

Mă dezintegrez doar, mă diluez cu speranța că poate într-o zi voi deveni ce ești tu. Mă sparg în cioburi și îmi sfâșii mâinile, brațele, tot trupul până la cap- pentru că te-am simțit într-o zi. Un copil m-a adus lângă tine, m-a ținut în căldură, și după ce m-a descântat să nu mă vadă ceilalți- m-a pus lângă tine.

Și deodată erai acolo și eu eram tot acolo. Eram melasă, apoi plumb. Nimic după, nimic înainte.

Nimic pentru tine.

Publicat în Literatură, Arte vizuale

Nicio persoană nu a recomandat încă

Recomandă acest articol

Răspunsuri

Nu există încă răspunsuri aprobate la acest articol.

Doar utilizatorii autentificați pot lăsa comentarii.

După trimitere, comentariul trebuie aprobat înainte să apară public.

Autentifică-te