„Toată lumina pe care nu o putem vedea”: Două destine prinse în teroarea războiului

Emilia Lombada

Războiul este probabil una dintre cele mai mari atrocități ale umanității. Un act prin care ne întoarcem împotriva semenilor noștri, un moment în care interesele celor de la putere sunt cu mult mai importante decât bunăstarea unor întregi popoare. Atât Primul, cât și cel de-Al Doilea Război Mondial au provocat răni deschise în istoria vie și tumultuoasă a omenirii. Ele s-au transformat treptat în cicatrici, dar cicatrici care încă sălășluiesc în fiecare dintre noi până azi, amintindu-ne că natura umană poate atinge limite inimaginabile ale cruzimii. Cu toate acestea, războiul a luat o față diferită pentru fiecare dintre victimele sale, iar romanul Toată lumina pe care nu o putem vedea, scris de Anthony Doerr ne arată că în universul întunecat al conflictelor armate, oricine poate găsi o rază de lumină și speranță în ciuda disperării și a durerii de pretutindeni.

Cartea deținătoare a Premiului Pulitzer pentru ficțiune în 2015 își aruncă cititorii într-o poveste emoționantă în care le sunt prezentați doi copii de origine diferită: o micuță franțuzoaică oarbă și un orfan german. Contextul războiului îi maturizează precoce și le schimbă radical destinul, iar acțiunea ce se desfășoară pe mai multe planuri ne prezintă un univers sumbru, deplorabil, în care repercusiunile celui de-Al Doilea Război Mondial sunt resimțite cel mai tare la nivelul oamenilor de rând.

Marie-Laure locuiește cu tatăl ei la Paris, lângă Muzeul de Istorie Naturală, unde acesta lucrează. Când are șase ani, fata orbește, dar tatăl ei, cu un devotament și o iubire nemărginită, îi construiește o miniatură perfectă a cartierului lor, astfel încât să poată memora prin atingere străzile și să se descurce singură prin oraș. După patru ani, naziștii ocupă Parisul, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, iar tatăl și fiica să fug în orașul Saint-Malo, pe coasta vestică a Franței. Aici se adăpostesc la unchiul tatălui lui Marie-Laure ce locuiește într-o casă înaltă lângă mare. Cu ei poartă ceea ce ar putea fi cea mai valoroasă bijuterie a muzeului care a fost ascunsă de ochii germanilor. Din cauza acestui obiect pe atât de valoros, pe atât de periculos, tatăl lui Marie-Laure este arestat și  urma i se pierde  în  închisorile germane. Fiica și unchiul său dezvoltă un sistem al rezistenței franceze împotriva naziștilor în Saint-Malo, transmițând mesaje codate prin emisii radio către localnici.

În paralel, cartea ne prezintă povestea orfanului Werner și a surorii sale dintr-un oraș minier din Germania. Acesta găsește un radio pe care îl repară, iar evenimentul scoate la suprafață talentul evident și măiestria băiatului. El se îndeletnicește cu tot felul de construcții tehnice care îi aduc un loc la o școală militară pentru tineret. Aici, Werner se confruntă cu inegalități etnice,  cu violență în sistemul educațional și un trai foarte dur. Devine din ce în ce mai conștient de costul uman al inteligenței sale și de latură întunecată a regimului politic care îi este servit pe tavă, dar este brutal aruncat pe front. Împreună cu alți soldați, Werner călătorește prin inima războiului pentru a identifica mesajele secrete transmise de opoziție și ajunge, în cele din urmă, în Saint-Malo, unde povestea sa se împletește pe neașteptate cu cea a lui Marie-Laure.

Punctul culminant al cărții este atins în momentul când destinele celor doi adolescenți se intersectează. Werner își face în sfârșit curajul de a privi cu alți ochi situația războiului și îi salvează viața lui Marie-Laure deși a fost învățat cu vehemență că ea este inamicul. Acest pasaj al narațiunii evocă un refugiu spațio-temporal unde cei doi gustă dintr-un strop de fericire efemeră și se bucură de compania celuilalt, dar pentru scurt timp. Marie-Laure este salvată de aliații americani, dar Werner moare tragic călcând pe o mină germană, incident ce reflectă natura autodistructivă a războiului. El va trăi veșnic în amintea franțuzoaicei care atinge o vârstă înaintată.

Prin urmare, ″Toată lumina pe care nu o putem vedea″ este o cronică de război axată pe destinele a doi adolescenți proveniți din medii total opuse, dar pe care umanitatea și bunătatea regăsită în ambii îi apropie pentru un moment crucial în existența amândurora. Întâlnirea lor din mijlocul conflagrației mondiale este răgazul de pace și armonie la  care face referire și titlul: o rază de lumină pe cerul sumbru al războiului de care cei neștiutori nu se pot bucura.