Cuvântul ca armă. Manifestele Trandafirului Alb

1933. După încheierea primului război mondial, politica național-socialistă, propusă de Adolf Hitler și partizanii săi, a fost acceptată și adoptată destul de ușor pe teritoriul Germaniei. Adolf Hitler s-a transformat într-un dictator atroce și a aplicat pedepse crâncene celor care se opuneau politicii sale. Weimarul a fost distrus cu rapiditate, cu un lider politic asemeni lui Hitler, care părea să strige din toți rărunchii: ,,cine nu este cu mine este împotriva mea”.

Cenzura a fost introdusă rapid, iar aparatul de represiune național-socialist a luat măsuri de eradicare a tot ceea ce putea sta împotriva succesului său. Presa și literatura au fost fie cenzurate, fie arse, în vreme ce democrații au fugit în exil, alături de jurnaliști și oameni de cultură care nu se puteau încadra în limitările de exprimare ale noului regim represiv. Sub umbrela unității poporului (germ. Volksgemeinschaft) național-socialiștii au comis adevărate crime împotriva umanității. Nesupunerea se traducea prin trădare a conducătorului și regimului și se pedepsea prin tortură fizică și psihică, încarcerare, încadrare într-unul din lagărele de concentrare sau moarte.

În acest context se scrie și descrie istoria rezistenței germane. În încercarea de a găsi alternative socio-politice viabile, s-au creat grupări de opoziție, clandestine, însă complexe în rețeaua de comunicare pe care au reușit să o dezvolte. O rețea subversivă, construită în principal pe cunoaștere, încredere și interese comune. Monopolul dictatorial trebuia ciobit și letargia maselor trebuia zdruncinată pentru a putea recăpăta libertatea pierdută. Trandafirul alb (germ. Die Weiße Rose) a constituit, pe lângă alte grupări antihitleriste, o mișcare non-violetă a studenților din München împotriva Germaniei naziste.

Libertate. Egalitate. Dreptate

Ce i-a mișcat pe acești tineri să își riște viața a fost tocmai idealul comun: libertate, egalitate și dreptate. Curajul și idealurile tinereții i-au determinat pe studenții münchenezi să folosească puterea cuvântului în lupta împotriva regimului dictatorial, astfel că, începând cu 18 februarie 1943, membrii mișcării de rezistență au început să distribuie mesaje înscrise pe pliante. Manifestele erau compuse și împrăștiate de către membrii principali ai grupului, toți cu vârste cuprinse între 20 și 26 de ani, dintre care Sophie School și fratele acesteia, Hans Scholl, Christoph Probst, Willi Graf și Alexander Schmorell. Simpatizanții au fost cei care au susținut întreg procesul-manifest, căci doar cu ajutorul unor oameni ca Wilhelm Geyer sau Joseph Söhngen întâlnirile se puteau realiza în locații sigure, iar manifestele puteau fi tipărite.

Principalele idei expuse in manifestele tinerilor studenți, foști voluntari pe front și martori oculari ai atrocităților naziste, se rezumau la sublinierea efectelor nocive manifestate activ de către regimul naționalist-socialist, mai precis inegalitatea și lipsa de umanitate. Dezideratul era răspicat articulat: ,,pentru noi nu există decât un slogan: Luptă împotriva Partidului!”. Aproximativ o sută de exemplare, din fiecare cele 6 manifeste redactate de către membrii grupării Trandafirul Alb, au fost împrăștiate prin diverse metode, astfel că acestea au fost fie distribuite în Universitate, fie au fost trimise intelectualilor aleși din cartea de telefoane a orașului München. Destinatarii puteau recunoaște cu ușurință citatele din Biblie, Aristotel, Novalis, Goethe sau Schiller și identifica subiectul fierbinte al necesității libertății de opinie, dreptate și egalitate.

În martie 1943, din dorința de a face cât mai cunoscut mesajul lor, membrii Trandafirului Alb au tradus manifestele și în limba engleză. Visul nu li s-a împlinit însă, iar manifestele nu au ajuns decât pe teritoriul german. Cu toate acestea, o campanie de răspândire a activității fraților Scholl și ale grupării a atins apogeul în iulie 1943, când o Forțele Aeriene Regale au răspândit peste 5 milioane de manifeste deasupra marilor orașe germane: Frankfurt, Hamburg, Köln ș.a. Acestea purtau titlul; ,,Un manifest German […] Manifestul studenților din München”.

Condamndarea

Jakob Schmid, maistru al Universității din München, a dat în vileag identitatea studenților care împărțeau manifeste și astfel pornește procesul împotriva rezistenței naziste studențești. Condamnarea la moarte nu a întârziat să fie pronunțată, iar membrii grupului au fost executați cu ghilotina, făcându-se vinovați de înaltă trădare. Cuvântul și citarea marilor scriitori și gânditori ai umanității a adus moartea unui grup de tineri, uniți de idealul comun al egalității și libertății. Fiecare dintre aceștia a murit fără a vărsa vreo lacrimă, într-un spectacol macabru jucat de către naziști.

Imaginea grupării este asociată astăzi cu opoziția sinceră, pur ideologică, fără implicații personale, de orice natură ar fi acestea. Rezistența nazistă, prin puterea pe care cuvântul și lectura o implică, a determinat crearea unui premiu literar dedicat memoriei fraților Scholl, Geschwister-Scholl-Preis. În fiecare an, acest premiu este acordat unei personalități literare, printre care se numără și scriitorul român Mihail Sebastian, celui căruia acest premiu i-a fost acordat în anul 2006 (https://geschwister-scholl-preis.de/preistraegerinnen/2006/).

Sursă fotografie reprezentativă: Creative Commons Attribution 4.0.

Roxana Lazarescu: doctor în științe umaniste (latină) al Universității de Vest din Timișoara. Studii în domeniul indoeuropenisticii și literaturii latine realizate în cadrul aceleiași universități, precum și la Universitatea din Viena. Fost cercetător și preparator universitar, actualmente profesor de limba română ca limbă străină, engleză și latină la VHS Konstanz, Germania. Membru al Societății de Studii Clasice România. Dintre articole și publicații: Roxana Lazarescu, Infernul roman: simboluri, imagistică, realitate; Roxana Lazarescu, Writing and power. Propagating imperial ideology in Horace`s Sermonesc in I. Boldea, C. Sigmirean, D.M. Buda, The challenges of communication. Contexts and strategies in the world of globalism. Literature, Arhipelag XXI Press, Tg-Mureș, 2018; Roxana Lazarescu, Modern approaches to Ancient Satire. Jonathan Swift and the Menippeans, în volum colectiv, Craiova, Editura Universității, 2019; Roxana Lazarescu, Influencing politics by means of satire – a common scope. Restoration Literature and the Horatian pattern (CICCRE Timișoara, 2019) etc.