O viață nu-i de ajuns!
- Alergi haotic prin lumea aceasta,
- Muncind și făcându-ți vise deșarte.
- Nu știi nicicând dacă-i noapte sau zi
- Și treci prin viață uitând să trăiești.
- Te naști ca să mori, fiind călător
- Printr-un univers cu un timp relativ.
- O oră-i un an atunci când ți-e dor…
- Un an e o oră când ești fericit…
- O viață n-ajunge să poți să visezi…
- Să poți să înveți să trăiești pentru azi.
- Muncești și te zbați mereu pentru mâine…
- Cu nostalgie-ți întorci privirea spre ieri…
- Iar astăzi se pierde prin griji și dureri.
- Nu-ți trebuie-o viață s-ajungi să iubești!
- Dar nu-i de-ajuns o viață… s-arăți cât de mult!
- Te amăgești mereu că timpul i-al tău
- Și alegi să arăți mai târziu tot ce simți.
- Întâi să lucrezi și o casă să-ți faci
- Și un rost în viața copiilor tăi.
- Abia mai apoi îți iei timp pentru ei –
- Pentru mama și tata și pentru bunici.
- Uiți că timpul e necruțător…
- Și trece… și trece… grăbit, peste ei,
- Săpând pe-al lor chipuri, riduri adânci
- De vreme… de dor… și dureri.
- Mai sunt! … dar mâine poate nu vor mai fi!
- Regretele-atunci ar fi mult prea târzii!
- O viață… n-ajunge să-nveți să trăiești!
- N-ajunge o viață să iubești cât dorești!
Versuri: Diana Mîndrilă
- *sursa fotografiei Michal Jarmoluk din Pixabay
Superbă, mi-au data lacrimale! Felicitări draga mea Diana! Dumnezeu să te binecuvânteze!