Sub semnul lui 8. Femeia

Februarie 2022. Ucraina.

Sunt aproape 8 ani de când situația din țară este incertă. 8 ani de când Ucraina duce un război. În tot acest timp, te-ai trezit în fiecare dimineață, sperând că astăzi lucrurile se vor liniști. Ți-ai văzut de viață, ai continuat să mergi la serviciu și să îngrijești de familie: de casa ta, de bătrânii tăi, de copiii tăi, sperând ca ei să își trăiască viața într-o lume în care să domnească pacea.

Dar astăzi lucrul de care te-ai temut cel mai tare s-a întâmplat. Ucraina este bombardată. Zgomotele infernale îți sperie copiii. Te sperie și pe tine, dar nu ai timp să te gândești la asta. Fum. Groază. Miros de pucioasă și moarte. Te rogi să fie un coșmar și strigi la Dumnezeu să te trezească. Copiii-ți plâng! Totul e dureros de aievea. Trebuie să pleci. Știi asta. Trebuie să îți duci copiii cât mai departe de grozăvia asta. Îi îmbraci încercând să îi liniștești cu vorbe frumoase. Îi trimiți să își ia jucăria favorită, iar tu aduni rapid câteva lucrușoare. Nu multe. Niște pâine și apă, laptele praf pentru cel mic, telefonul și câteva bluze. Verifici a doua oară dacă ai toate actele în geantă. O suni pe mama.

– Se întâmplă, mami! Nu pot să cred că s-a ajuns aici. Am strâns niște lucruri. Vin la tine și vedem ce facem.
– Nu! Nu veni! Trebuie să duci copiii de aici! Pleacă cât mai departe! Du-te în România! Sunt cam 160 de km până acolo.
– Nu! Vin să te iau și pe tine!
– Sunt bătrână, maică! Nu voi putea merge atât de mult. Lasă-mă pe mine. Du copiii în siguranță.

Cu obrazul ud de lacrimi închizi telefonul. Te așteaptă un drum lung.

***

Două zile. Atât ți-a luat să faci acest drum. Două zile de mers pe jos, cu un bebeluș pe care l-ai tot mutat din landoul căruciorului în marsupiu, cu doi copii de 4 ani și 6 ani și o geantă destul de grea. Ai lăsat tot. Un job bun, o casă pe care tocmai ai reușit să o mobilezi așa cum ai visat, o mamă bolnavă, prieteni, o viață. Singurul tău gând este să îți salvezi puișorii.

Februarie 2022. Rusia.

– Alo, Olga… Olga, au bombardat Ucraina! Doamne, nu pot să cred!
– … Tocmai urmăream știrile! Cuuum? Doamne, chiar nu pot găsi o cale de mijloc? Copiii mor! Iar ai noștri vor purta mereu în spate rușinea acestui război! Trebuie să oprim cumva asta!
– Voi da câteva telefoane! Trebuie să ieșim în stradă cât mai mulți. Ce vor face? Ne vor aresta pe toți? Trebuie să fim mai mulți decât ei!

În câteva ore, mii de oameni au ieșit în stradă, manifestându-și dorința de pace. Peste 1700 de persoane au fost arestate, printre care copii, femei și bătrâni. Populația rusă continuă să iasă în stradă. „Nu vrem război!”. „Ucraina nu ne e dușman!”.

Februarie 2022. România.

Împreună ajutăm Ucraina! Sloganul care a devenit titlul de bază în majoritatea căilor de mass-media. Mii de femei și-au mobilizat familiile pentru a aduna ajutoare pentru refugiații ucraineni. S-au înființat campanii bine organizate, care ajută ucrainenii cu alimente și adăpost și îi susțin să înceapă o viață nouă. Nu avem cum să fim indiferente. Ei nu au ales de bună voie să plece! Nu s-au trezit peste noapte cu chef de emigrare! Să-și țină copiii zile în frig, pe străzi, bătute de ninsoare și vânt! Mâine putem fi noi în locul lor, pentru că nu știm ce ne este rezervat în următoarea clipă. Empatia și rugăciunea sunt gratis. Fii bun, omule! Fii bun cu aproapele tău!

Serbează ziua femeii în fiecare zi!

Femeia? O luptătoare! Atâta forță zace în trupul gingaș de femeie încât nici măcar ea nu este conștientă de ea. Ea este în egală măsură putere și iubire. Alină cu empatie, dar luptă cu îndârjire. Iubește cu pasiune și se dedică celor dragi, fără să clipească. Este capabilă să dea viață unui cămin și are ambiția să își construiască o carieră.