Timp. Vârste. Departe. – Poezii de Janeta Iuga

Timp

• Firele de sânge ale lui azi
• se târăsc prin tine
• ca un copil care învață
• să meargă de-a bușilea
• spre arcada lui mâine,
• însă toate umbrele celor mari
• nu-l înspăimântă
• pentru că vine dintr-un pântec
• puternic,
• de cer și de luptă.

Vârste

• Privesc de pe arcurile
• unei trăiri suspendate personajul unei vieți
• pe care îl ridic din a doua tinerețe
• pentru că abia acum
• știu să stea în picioare cuvintele
• alegându-și portretul potrivit.

Departe

• De câteva luni
• nu mai cresc decât în mine.
• Nu mă mai pot cățăra decât pe viața dinlăuntrul meu.
• Boala mă zidește departe de soare
• de parc-ar vrea să mă îngroape
• ca pe un proscris la marginea lumii,
• departe de simplitatea unor bucurii dej prăpădite.

Janeta Iuga, tânără poetă din Banatul de câmpie, scrie versuri în care lumea se dezbară de frivolități. Micro-universul poetei se conturează în raport cu timpul lumii și cu cel interior, individual, în care descoperirea eului poetic pare să reprezinte nucleul tematic. Timpul și percepția sa, viața și moartea, dar și poziția eului în raport cu sinele și lumea, compun doar câteva dintre temele recurente ale poetei.

• sursa fotografiei reprezentative – pixabay
• portret din arhiva autoarei