De după gard (7) – O făcurăm și pe-asta. Praf.

Zic unii că românul e nepăsător, indolent, aproape iresponsabil în ceea ce privește politica. N-au dreptate. E prost. Prost informat zic. Ați văzut că se pot mobiliza oamenii când li se pare lor că, dacă e aleasă proasta satului, ar avea o imagine șifonată în lume. De parcă ar avea-o lustruită! Și de parcă proasta satului n-ar fi reprezentativă pentru marea majoritate. Dar toți vrem să părem deștepți. Chiar și eu, că uite cum vă spun vouă cum stă treaba, ca și cum voi, ăștia de știți să citiți, nu vedeți!

De ce zic că românul e prost informat? Simplu. El crede că, dacă vorbim de Președintele țării, vorbim despre cel mai important lucru în țara noastră. Dacă vorbim de euro-parlamentari, vorbim despre ce e mai important pentru noi în lume. Și ne ducem. Și votăm. Și ne mândrim că am făcut ceea ce trebuia. Dar când vine vorba despre alegeri locale și despre desemnarea parlamentului, adică despre ceea ce contează cu adevărat, că ăștia fac (mă rog, ar trebui să facă) să meargă lucrurile în țară și de-acolo pleacă imaginea pe care am vrea s-o avem în lume, deși, în primul rând, ar trebui să ne intereseze cum o ducem noi acasă, abia apoi ar conta imaginea, ei bine, atunci românul se gândește că trebuie să-i dea el o lecție clasei politice și s-o sancționeze prin neprezentarea la vot. Bună treabă, flăcăi și flăcăițe! Ați sancționat-o de v-au mers fulgii! Numai să nu vă văd iarăși ieșind prin piețele marilor orașe la proteste în care să luați atitudine civică împotriva proastei guvernări, că vă cam faceți de râs!

Or încropi ăștia de luară ceva voturi o alianță fragilă, dar majoritară, și poate c-o să fie bine, numai să nu vă relaxați nicio clipă, că oricând se poate destrăma visul și nu numai că o să batem iar pasul pe loc, dar ne mai și întoarcem din nou la baza dealului, că tot ne place nouă să-l luăm în pieptul de aramă și, dac-om avea noroc, să-l și biruim. Până acum nu prea am avut. Aș zice să ne-ajute Dumnezeu, dar, cu noua tendință ultra-creștin-naționalistă, mi-e că vor tăbărî pe mine.

Acum, să nu credeți că dau vina numai pe românul indolent. Politicienii români parc-ar fi făcuți toți de-o mamă. Numai câțiva sunt mai răsăriți, ceilalți fiind parcă resturi de mâncare. Dar până n-or pricepe mai răsăriții că resturile astea se tot strâng în jurul mesei lor și îi acoperă de nu se mai pot mișca și să le măture în cocina porcilor, n-o să se întâmple nimic bun în politica românească. Va rămâne aceeași adunătură de talcioc, în care unii mai vocali și mai descurcăreți îi vor jecmăni pe gură cască nimeriți acolo din întâmplare.

McMoromețe nici măcar n-a deschis subiectul alegerilor când s-a-ntâlnit cu O’Cocoșică. Foc și pară erau amândoi.